Views: 98
În Biblie, sfințenia este legată de Dumnezeu și de lucrarea Sa în noi. Dumnezeu este sfânt! El este singurul care este complet pur, perfect, fără cusur și fără pată. Nu există nimeni ca El.
Dar sfințenia implică un alt aspect important: Dumnezeu îi cheamă pe copiii Săi să fie sfinți. El vrea ca copiii săi să trăiască vieți pure, consacrate și dedicate lui. Prin urmare, viața de zi cu zi a celor care îl iubesc și îl slujesc pe Dumnezeu trebuie să reflecte inima și natura Tatălui. Acest lucru trebuie să fie așa în orice moment și în tot ceea ce se face, așa cum citim în 1 Petru 1:15-16:
Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. 16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. (1 Petru 1:15-16)
Pe de o parte, copiii lui Dumnezeu sunt deja sfinți datorită relației lor cu El. În momentul în care L-au acceptat pe Isus ca Domn și Mântuitor, au devenit copii ai lui Dumnezeu. Tot ce a fost înainte a rămas în urmă și, datorită lucrării răscumpărătoare a lui Hristos pe cruce, ei sunt acum sfinți, puri și curați de orice păcat. Aceasta este identitatea lor.
Pe de altă parte, copiii lui Dumnezeu sunt chemați să trăiască în sfințenie: „Fiți sfinți” (1 Petru 1:16). Acest lucru înseamnă că viața lor trebuie să arate că au ales să-L urmeze pe Isus și că I-au permis să-Și transforme ființa. Cu alte cuvinte, această sfințenie se va vedea în caracterul lor, în acțiunile și în cuvintele lor.
Sfințenia, o viață dedicată lui Dumnezeu, va avea un impact asupra atitudinilor lor. Cei care trăiesc în sfințenie nu vorbesc și nu acționează așa cum o fac cei care nu Îl iubesc pe Dumnezeu. A trăi o viață sfântă înseamnă a trăi viața așa cum dorește Dumnezeu. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să avem o relație strânsă cu Dumnezeu, fiind atenți la vocea Lui, ascultându-L în toate. Tot ceea ce faci, spui sau gândești va da mărturie despre această viață de sfințenie.
Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră! 20 Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. 21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. 22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. (Romani 6:19-22)
A-L iubi pe Dumnezeu și a-L primi ca Domn este o experiență transformatoare. Dumnezeu ne eliberează de puterea păcatului, toată acea impuritate este lăsată în urmă. Începe procesul de transformare și sfințire, care culminează în momentul în care părăsim trupul pământesc și începem să ne bucurăm de viața veșnică în toată plinătatea ei.
Câteva domenii pentru a trăi în sfințenie:
Relația noastră cu ceilalți.
Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15 Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea. (Evrei 12:14-15)
Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi, 13 ca să vi se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi. (1 Tesaloniceni 3:12-13)
Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu. (2 Corinteni 7:1)
Dumnezeu nu ne-a chemat la impuritate, ci la sfințenie.
Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. (1 Tesaloniceni 4:7)
Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; 4 fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, (1 Tesaloniceni 4:3-4)
Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi. (1 Corinteni 3:16-17)
Mintea reînnoită
Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. 2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:1-2)
cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; 23 şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, 24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. (Efeseni 4:22-24)
Proclamarea Evangheliei
Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; (1 Petru 2:9)
Alte versete pentru lectură suplimentară:
Versete despre sfințenie
Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, şi făcător de minuni? (Exodul 15:11)
Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât Tine; nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru. (1 Samuel 2:2)
Oamenii din Bet-Şemeş au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Şi la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează de la noi?” (1 Samuel 6:20)
Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt! Căci Domnul Dumnezeul nostru este sfânt! (Psalmul 99:9)
Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel. (Psalmul 22:3)
Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6:3)
Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu, Israel, şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pângărească Numele Meu cel sfânt; ci vor şti neamurile că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel! (Ezechiel 39:7)
Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” (Apocalipsa 4:8)
Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” (Apocalipsa 15:4)
Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ. (Leviticul 11:44)
Versículos sobre la santidad en el pueblo de Dios:
El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii, (2 Timotei 1:9)
Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu. (2 Corinteni 7:1)
Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; 6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.” (Exodul 19:5-6)
Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten, 2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru: (1 Corinteni 1:1-2)
că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, 75 trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre. (Luca 1:74-75)
Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. (Evrei 10:14)
