Views: 69
Scripturile afirmă clar că singura cale de a-L cunoaște pe Dumnezeu și Împărăția Sa este nașterea din nou, dar ce înseamnă acest lucru? Cum se realizează acest lucru? Acestea sunt câteva întrebări pe care le putem pune atunci când auzim aceste cuvinte, așa că citiți mai departe.
Afirmația “trebuie să te naști din nou” a fost rostită lui Nicodim și implică un mare adevăr despre caracteristicile pe care trebuie să le aibă o persoană care l-a cunoscut cu adevărat pe Hristos. Așadar, aici veți găsi răspunsul la ceea ce înseamnă nașterea din nou și importanța ei.
Nașterea din nou este un act unic pe care un credincios îl experimentează în viața sa interioară prin primirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, care îi dă o convingere de credință și pocăință care îi schimbă înclinația spre rău în dorința de a face binele și de a trăi o viață nouă în Hristos.
¿Este nașterea din nou același lucru cu regenerarea, (înnoirea)?
Biblia folosește termenii “regenerare” și “naștere din nou” ca sinonime pentru a se referi la transformarea radicală adusă de Duhul Sfânt în viața credinciosului.
Cuvântul “regenerare”, în greacă paliggenesia, se găsește de două ori în Biblie. Prima se referă la restaurarea escatologică (Matei 19:28), în timp ce a doua se găsește în Epistola lui Pavel către Tit, unde apostolul o folosește în contextul mântuirii omului (Tit 3:5).
Expresia “nașterea din nou” și expresii similare, cum ar fi “a fi înviat”, “a fi născut din Dumnezeu” etc., sunt, de asemenea, folosite în Noul Testament pentru a transmite același adevăr și servesc perfect pentru a indica o schimbare radicală în viața unei persoane.
Nașterea din nou în Biblie
Doctrina nașterii din nou este prezentată în întreaga Biblie. Din Vechiul Testament, de exemplu, în Psalmul 51 îl găsim pe David vorbind despre condiția naturală a omului ca păcătos când spune: “Știu că m-am născut rău, mama mea m-a născut păcătos” (Psalmul 51:5).
David indică păcatul originar, adică păcatul originii noastre, în sensul că păcătoșenia îi marchează pe toți oamenii, fără excepție, încă de la naștere, făcându-le inima înclinată spre rău chiar înainte de a comite vreun păcat.
La scurt timp după aceea, recunoscând depravarea totală a omului, psalmistul își dă seama că numai intervenția divină este capabilă să îi permită omului să facă ceea ce este drept înaintea lui Dumnezeu, printr-o inimă nouă și curată și prin înnoirea unui duh neprihănit (Psalmul 51:10).
În profeția profetului Isaia citim că Dumnezeu este Cel care înviorează duhul celor zdrobiți și inima celor înfrânți (Isaia 57:15). Același lucru a fost profețit de profetul Ezechiel, când Dumnezeu spune: “Le voi da o inimă nouă și voi pune în ei un duh nou…” (Ezechiel 36:26).
În Noul Testament, doctrina regenerării devine și mai clară. Isus însuși a vorbit despre aceasta în conversația cu Nicodim, explicând necesitatea nașterii din nou a omului (Ioan 3).
¿Ce înseamnă să fii născut din nou?
A fi născut din nou înseamnă a fi “născut de sus” (Ioan 3:3), adică a fi născut din Dumnezeu (Ioan 1:13), a fi născut din Dumnezeu (1 Petru 1:3), a fi renăscut prin El (Efeseni 2:1-5), a fi născut din nou din sămânță incoruptibilă prin Cuvântul Său (1 Petru 1:23).
Semnificația nașterii din nou este atât de profundă, iar efectul ei este atât de radical, încât omul care se naște din nou este făcut o făptură nouă (2 Corinteni 5:17).
Expresia “născut din nou” este folosită pentru a traduce o colaționare grecească din dialogul dintre Iisus și Nicodim din Evanghelia după Ioan. Termenul original grecesc, tradus în multe versiuni prin “născut din nou”, poate avea sensul de “născut de sus” sau “născut din cer”, care este sensul cel mai comun, sau poate avea și sensul de “născut din nou”.
În contextul de față, evident că “născut din nou” înseamnă “născut de sus”, dar, în orice caz, deși textul original a fost înregistrat în greacă, este foarte probabil ca dialogul dintre Iisus și Nicodim să se fi desfășurat în aramaică și ca Nicodim să fi vrut să spună literalmente ceva de genul “născut din nou”.
Acest lucru poate explica reacția sa atunci când a întrebat: “Cum poate omul să se nască când este bătrân, să intre din nou în pântecele mamei sale și să se nască din nou?” (Ioan 3:4).
¿Cum poate omul să se nască din nou?
Isus nu a folosit figura nașterii din nou fără motiv, ci, dimpotrivă, prin aceasta, a făcut apel la adevărul că nimeni nu poate face nimic pentru propria naștere. Prin urmare, omul nu poate fi niciodată, prin propria sa acțiune și faptă, născut din nou, adică autoregenerat.
Trebuie să ne amintim aici că Nicodim era un fariseu zelos și, cu toată religiozitatea sa, era familiarizat cu ideea că mântuirea se obținea prin efort uman, prin fapte bune în respectarea Legii lui Moise. Cu toate acestea, învățătura lui Iisus se confruntă cu această concepție greșită, arătând că mântuirea este un dar de la Dumnezeu.
Pentru ca acest lucru să fie și mai clar, Isus ilustrează incapacitatea umană în ceea ce privește nașterea din nou, făcând referire la vântul care suflă unde vrea și, deși îl putem auzi, nu-l putem controla. În același mod, Isus concluzionează: “La fel se întâmplă cu oricine este născut din Duhul Sfânt” (Ioan 3:8). (Ioan 3:8).
Prin urmare, nașterea din nou necesită acțiunea suverană a Duhului Sfânt în om, care acționează liber și independent în persoană, astfel încât aceasta să fie schimbată și transformată puțin câte puțin, conform voinței lui Dumnezeu.
¿De ce produce Dumnezeu în om nașterea din nou?
Dumnezeu nu este obligat să îl regenereze pe omul care este mort în greșeli și păcate. Prin propria sa natură păcătoasă, omul merită mânia lui Dumnezeu, primind pedeapsa dreaptă pentru păcatele sale.
Cu toate acestea, Biblia spune că Dumnezeu, prin bunăvoința voinței Sale, a separat și a înviat pentru Sine un popor, care a fost făcut fiu adoptiv prin Isus Hristos (Efeseni 5:1). În acest punct putem înțelege de ce Dumnezeu îl regenerează pe omul păcătos.
Apostolul Pavel explică faptul că Dumnezeu, “care este bogat în îndurare, pentru dragostea Sa cea mare cu care ne-a iubit, pe când eram morți în greșeli, ne-a înviat împreună cu Hristos” (Efeseni 2:4-5).
Important: Nașterea din nou este rodul milei nespus de bogate a lui Dumnezeu și al dragostei nemărginite, iar toată această lucrare de mântuire este spre lauda slavei Sale (Efeseni 1:6).
?De ce este necesar să ne naștem din nou?
După căderea omului prin păcat, omul a fost despărțit de Dumnezeu, devenind mort din punct de vedere spiritual. De aici importanța fundamentală a nașterii din nou, în care omul este înviat spiritual și începe să trăiască pentru Dumnezeu.
Isus este foarte clar când spune că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că, fără nașterea din nou, omul nu poate nici măcar să creadă în Fiul lui Dumnezeu și să fie îndreptățit prin lucrarea sa răscumpărătoare.
De aceea, este necesară mila și iubirea lui Dumnezeu și faptul că El ne dăruiește viața, pentru că noi eram morți, aveam condiția de morți, de născuți din carne, dar datorită învierii Lui, acum și oricine primește Duhul Său va avea viață din belșug.
¿Ce se schimbă odată cu nașterea din nou?
Nașterea din nou aduce multe schimbări în viața credinciosului, de aceea, vom menționa principalele efecte ale regenerării sau nașterii din nou la un creștin:
1) Nașterea din nou implică faptul că omul încetează să mai fie mort spiritual, legat în fărădelegi și păcate. Fiind înviat, el crede că Isus Hristos este Mântuitorul său, se pocăiește de păcatele sale și este primit în familia lui Dumnezeu ca fiu. Acest lucru înseamnă, în esență, că el iese din mormânt pentru a sta în locurile cerești în Hristos Isus (Efeseni 2:6).
2) Prin nașterea din nou, omul devine capabil să se supună voinței lui Dumnezeu și să trăiască o viață care Îi este pe plac. El poate accepta și înțelege mesajul Evangheliei pentru că acum are mintea lui Hristos (1 Corinteni 2:14-16).
3) Prin nașterea din nou, omul este eliberat de vinovăția și de stăpânirea păcatului. Aceasta înseamnă că nu mai este sclavul păcatului, ci sclavul lui Dumnezeu. Rezultatul este că, în loc să primească plata păcatului (moartea veșnică), el primește darul nemeritat al vieții veșnice (Romani 6:17-23).
4) Prin nașterea din nou, omul se bucură de o nădejde vie, devenind moștenitor în Hristos al unei moșteniri incoruptibile depozitate în ceruri (1 Petru 1:3,4). Cel regenerat are Duhul Sfânt ca sigiliu, o garanție a glorificării care va avea loc în ziua următoare, unde va fi cu Dumnezeu pentru toată veșnicia.
5) Când un om este născut din nou, nu va mai fi niciodată la fel. Cel care a fost cu adevărat regenerat de Duhul Sfânt reflectă cel mai înalt devotament față de Dumnezeu prin procesul de sfințire care durează toată viața.
