Views: 95
Cuvântul milă provine din latinescul “miser” (nenorocit, nevoiaș) împreună cu “cordis” (inimă) și sufixul “-ia”. Putem spune că milă înseamnă a simți în inima cuiva nevoia unei alte persoane. Este compasiune pentru nevoia celuilalt. Cu toate acestea, mila nu rămâne un sentiment, ci duce la acțiune.
Dumnezeu ne arată mila Sa în fiecare zi. O vedem în fiecare răsărit de soare și în noile oportunități pe care ni le oferă. Îl dezamăgim pe Dumnezeu, păcătuim, facem greșeli și merităm să fim pedepsiți. Cu toate acestea, Dumnezeu ne stă alături, ne arată bunătatea Sa și ne întinde mâna.
Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate. El nu Se ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe vecie. Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. (Psalmi 103:8-13)
Aceasta este o descriere a naturii lui Dumnezeu: El este milostiv și plin de compasiune! Dumnezeu nu trebuie să facă un efort pentru a arăta milă sau compasiune: este ceva care curge în mod natural din el, pentru că face parte din el. Dumnezeu este încet la mânie, dar mare în dragoste și îndurare.
Mila lui Dumnezeu pentru copiii săi
Cum își arată Dumnezeu mila față de copiii săi? În felul în care ne tratează. Așa cum spune Psalmul 103, Dumnezeu nu se mânie ușor și nici nu dispare atunci când facem greșeli. Inima Lui este plină de compasiune. El înțelege luptele noastre, la fel cum părinții buni au compasiune și se străduiesc să își înțeleagă copiii.
Cu toate acestea, mila lui Dumnezeu este mult mai mare decât cea a oricărei ființe umane. De ce? Pentru că El știe absolut totul despre noi, tot ceea ce facem și chiar și cele mai ascunse gânduri ale minții noastre. Chiar și așa, Domnul “nu se poartă cu noi după păcatele noastre și nu ne răsplătește după nelegiuirile noastre”. El nu ne dă pedeapsa pe care o merităm.
Nu este vorba că Dumnezeu ignoră faptele noastre rele sau gândurile rele pe care le putem avea. El le cunoaște, dar tot ne iubește. El nu ne dă la o parte, ci tânjește ca noi să ne apropiem de El. Păcatul ne separă de Dumnezeu, dar dragostea și mila Sa (arătate prin trimiterea lui Isus în lume) formează puntea care ne permite accesul la prezența Sa.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)
Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8)
Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său Iisus Hristos în lume pentru ca noi să avem viață veșnică prin El. Putem veni la Hristos mărturisindu-i păcatele noastre și acceptând jertfa Sa de pe cruce. Prin Isus suntem spălați de orice vină și iertați de toate păcatele noastre. Isus a purtat deja pedeapsa pe care o meritam, iar acum putem să ne întoarcem la Tatăl în fiecare zi pentru har și milă.
Har și îndurare
Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:16)
Prin harul Său, Dumnezeu ne oferă darul mântuirii și al iertării pe care nu-l merităm. Cu toții am păcătuit, cu toții merităm să fim pedepsiți. Dar Isus a luat asupra Sa pedeapsa care era a noastră.
În mila Sa, Dumnezeu nu ne dă pedeapsa pe care o merităm. Dumnezeu a deschis calea prin Isus pentru ca noi să putem primi mântuirea și iertarea Sa. Atât harul, cât și mila lui Dumnezeu sunt disponibile pentru fiecare dintre noi doar venind la el. Nu trebuie să ne confruntăm singuri cu dificultățile și problemele noastre. Nu trebuie să trăim fără speranță. Putem veni la el!
¿Ai nevoie să experimentezi harul și mila lui Dumnezeu în viața ta? Vino la el cu încredere! Nimic din ceea ce ai făcut, ai spus sau ai gândit nu te poate ține departe de Tatăl tău ceresc. El te acceptă așa cum ești. El dorește să-ți vindece inima și să te ajute să o iei de la capăt, ținându-te de mână și agățându-te de El.
Înțelegerea milei lui Dumnezeu
Este veșnică, nu are sfârșit
Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, (Psalmi 103:17)
Se reînnoiește în fiecare dimineață
bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! (Plangerile lui Ieremia 3:22-23)
Ea nu este condiționată de comportamentul nostru
Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte şi zi: „Întoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt milostiv, zice Domnul, şi nu ţin mânie pe vecie. (Ieremia 3:12)
n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul; şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit, (Neemia 9:17)
Mulțumită ei suntem poporul lui Dumnezeu
Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. (1 Petru 2:9-10)
Importanța legământului
Termenii utilizați în Vechiul Testament și în Noul Testament pentru a se referi la mila lui Dumnezeu (chesed / eleos) sunt termeni puternici. Ei nu vorbesc despre un sentiment fragil și efemer, ci despre o caracteristică a lui Dumnezeu legată de legământul său cu Avraam și cu poporul său.
Orice legământ are cel puțin două părți care ajung la un acord și se angajează să îndeplinească ceea ce au convenit. Dumnezeu i-a promis lui Avraam că va deveni tatăl multor națiuni și că prin el vor fi binecuvântate toate familiile pământului (Geneza 12:1-3 și Geneza 17). Avraam și descendenții săi trebuiau să fie credincioși lui Dumnezeu și să-L slujească pe Dumnezeu ca unicul Dumnezeu.
Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. (Geneza 12:1-3)
Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri. Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi. Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine. Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.” (Geneza 17:5-8)
Dumnezeu l-a protejat pe Avraam și familia sa, a avut grijă de ei. El i-a făcut să crească și să se extindă în toată țara. Au trecut multe generații, dar credincioșia lui Dumnezeu față de Avraam și de urmașii săi a rămas neclintită. Poporul s-a abătut adesea de la căile Domnului, dar El, în mila Sa infinită, a continuat să li se descopere și să-i atragă la El cu fermitate, cu disciplină, cu dragoste.
¡Și apoi a venit Isus! Genealogia lui Isus începe tocmai cu Avraam (Matei 1). Prin Isus s-a împlinit în întregime legământul lui Dumnezeu cu Avraam. Toate națiunile pământului primesc mila, binecuvântarea și mântuirea lui Dumnezeu prin Isus.
Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, – cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, (Luca 1:69-72)
În Hristos, Dumnezeu ne-a arătat harul și compasiunea Sa. Noi nu am meritat ca Isus să ne ia locul pe cruce, dar Dumnezeu a ales să facă acest lucru. Isus a purtat pedeapsa noastră și mânia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre păcatele noastre a căzut asupra lui (vezi Romani 3:21-26; Isaia 53:5 și Matei 27:45-46). Dumnezeu și-a amintit de promisiunile Sale.
căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi. (Deuteronom 4:31)
Dumnezeu nu-și uită legământul: mila Sa pentru poporul Său nu are sfârșit. Chiar și astăzi, el tânjește să binecuvânteze toate națiunile pământului cu mântuire și iertare prin Isus. Să acceptăm marele său dar de iubire: să îl acceptăm pe Isus!
Sufletul meu aşteaptă pe Domnul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa. Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea şi la El este belşug de răscumpărare! (Psalmi 130:6-7)
