Povestea femeii samaritene și întâlnirea ei cu Isus

Visits: 14

În Ioan 4:1-42, citim despre întâlnirea lui Isus cu o femeie pe care o cunoaștem sub numele de femeia samariteană. Biblia nu ne spune numele ei, știm doar că era o femeie din Samaria și că discuția ei cu Isus a transformat nu doar viața ei, ci și a multor alți samariteni.

Ea a avut întâlnirea cu Isus la fântâna lui Iacov, unde se dusese să scoată apă. În conversația lor, ea și Isus au vorbit despre o varietate de subiecte. Au vorbit despre viața ei, despre adevărata închinare la Dumnezeu și despre Hristos, Mesia cel așteptat. Femeia samariteancă nu a mai fost niciodată la fel după întâlnirea cu Isus, Mântuitorul lumii.

La începutul relatării din cartea lui Ioan, îl vedem pe Isus în drum spre Galileea. S-a oprit într-un sat samaritean numit Sihar, pentru că era foarte obosit de atâta mers. Când a venit prânzul, Isus s-a așezat să se odihnească lângă o fântână, în timp ce discipolii săi au mers în oraș să cumpere mâncare.

A sosit femeia samariteancă și Isus i-a cerut apă. Ea a fost foarte surprinsă pentru că evreii nu se asociau deloc cu samaritenii. L-a întrebat pe Isus cum a fost posibil ca ea să-i ceară apă. Răspunsul lui Isus a fost surprinzător. El a trecut de la a vorbi despre apa fizică la a vorbi despre apa vie spirituală pe care i-o putea da. Isus era mai interesat de starea spirituală a femeii decât de a-și potoli propria sete fizică.

În acel moment, conversația a luat o turnură interesantă. Isus i-a oferit “o fântână de apă care curge spre viața veșnică”, iar ea a spus că da, că este dispusă să o primească. Isus a întrebat-o despre soțul ei, ca și cum ar fi încercat să vadă cât de profundă era sinceritatea femeii. Femeia i-a răspuns sincer, că nu avea soț.

Isus i-a vorbit despre trecutul ei, iar ea l-a recunoscut ca profet. Ea a dus conversația la un nivel mai puțin personal. A început să vorbească despre locul potrivit pentru a se închina lui Dumnezeu, deoarece evreii și samaritenii aveau păreri diferite. Isus i-a explicat că închinarea care Îl mulțumește pe Dumnezeu nu depinde de loc, ci de starea inimii oamenilor.

“Dumnezeu este un Duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4:24), i-a spus el. Femeia a vorbit despre Mesia cel așteptat, Hristosul, și despre asigurarea că el va explica toate lucrurile. În acel moment, Isus i-a dezvăluit că El era Mesia (Ioan 4:26).

Ucenicii s-au întors și au fost surprinși să îl vadă pe Isus vorbind cu o femeie. Aceasta, lăsând ulciorul, a mers în oraș și a început să vorbească cu locuitorii orașului despre Isus. Ea le-a povestit despre întâlnirea cu el și despre conversația șocantă pe care o avuseseră.

Bărbații s-au dus repede la locul unde se afla Isus și l-au rugat să rămână mai mult timp cu ei. El a rămas acolo timp de două zile. În acele zile, pe lângă femeie, au fost mulți care au crezut în Isus ca Mântuitor al lumii.

Ce învățăm din această poveste

Asta este tot ce ne spune Biblia despre femeia samariteană. Cu toate acestea, povestea ei ne arată cât de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru întreaga omenire. Dumnezeu nu este oprit de naționalitatea noastră sau de trecutul nostru. El vrea să ne ajungă tuturor cu dragostea Sa, să ne transforme viețile și să ne dea speranța vieții veșnice.

Un alt lucru pe care îl învățăm din această poveste este importanța mărturiei. Femeia a vorbit imediat despre întâlnirea ei cu Isus, iar cuvintele ei au deschis ușa pentru ca mulți alții să îl primească pe Isus ca Mântuitor. Cu toții putem vorbi cu cei din jurul nostru despre experiențele pe care le avem cu Domnul. Mărturia noastră poate fi esențială în călătoria spirituală a celor din jurul nostru. ¡Haideți să vorbim despre Isus!

Isus și femeia samariteană, text biblic

Ioan 4:1-26 și 39-42

Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. Femeia samariteancă I-a zis: „Cum? Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici.” Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești proroc. Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” „Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” (Ioan 4:1-26)
Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.” (Ioan 4:39-42)
Părerea dumneavoastră contează pentru noi
[Total: 0 Promedio: 0]

Scrie un comentariu

Aboneza-te, vei primi notificări prin email cu noile articole!