Povestea lui Iosif (visătorul)

Visits: 48

Iosif a fost unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov și, potrivit Bibliei, preferatul tatălui său. Când Iosif a împlinit șaptesprezece ani, tatăl său i-a dăruit o haină colorată. Frații îl dușmăneau deja pentru că Iosif îi spunea tatălui său despre lucrurile rele pe care le făceau. Tunica nu a făcut decât să le sporească resentimentele.

În plus, Iosif avea un dar special: Dumnezeu i-a dezvăluit prin vise lucruri care se vor întâmpla în viitor.

Visele profetice ale lui Iosif

Găsim povestea biblică despre Iosif în cartea Geneza (capitolul 30:22-24; capitolele 37 și 39-50).

În tinerețe, Iosif a avut două vise referitoare la el și la familia sa și a decis să le povestească. În primul vis, el s-a văzut pe sine pe câmp cu frații săi legând snopi (mănunchiuri de crengi). Dintr-o dată, teascurile lui au stat foarte drepte, în timp ce teascurile fraților săi erau îndoite în fața lui.

În cel de-al doilea vis, Iosif a văzut soarele, luna și unsprezece stele – care reprezentau părinții și frații săi – plecându-se în fața lui. După cum era de așteptat, niciunul dintre cele două vise nu a fost pe placul fraților săi. Mânia și invidia au crescut în inimile lor, așa că au început să pună la cale modalități de a scăpa de Iosif. Tatăl lor, însă, a meditat la aceste vise.

Realitatea este că ambele vise veneau de la Dumnezeu și vorbeau despre ceva ce s-a întâmplat de-a lungul anilor. După ce a îndurat multe greutăți și nedreptăți, Iosif a devenit foarte important și întreaga sa familie a trebuit să i se închine.

Iosif, visătorul, vândut ca sclav

Odată, frații lui Iosif se aflau în alt loc, pășunând oile. Tatăl, Iacov, l-a trimis pe Iosif să vadă dacă frații săi și turma sunt bine. Când frații l-au văzut de departe pe Iosif visătorul – cum îl numeau ei – îmbrăcat în tunica lui colorată, au început să pună la cale un plan – voiau să scape de el (Geneza 37:12-36)!

Ideea inițială a fost destul de macabră, ceea ce dezvăluie starea sufletească a unora dintre frații săi:

Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise!
Veniţi acum să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui.” (Geneza 37:19-20)

Cu toate acestea, Ruben – fratele mai mare – s-a opus ca lui Iosif să i se facă rău. El a propus să îl arunce într-o cisternă și să îl lase acolo. De fapt, planul lui era să vină mai târziu să-l salveze pe fratele său și să-l ducă înapoi acasă în viață.

Dar planul a luat o întorsătură neașteptată atunci când ceilalți frați au văzut o caravană de negustori madianiți care se îndreptau spre Egipt. Iuda, unul dintre frați, a sugerat să nu-l ucidă pe Iosif, ci să-l vândă, și așa au făcut. Astfel, Iosif s-a trezit vândut ca sclav și în drum spre Egipt.

Frații au luat haina colorată a lui Iosif și au înmuiat-o în sânge de capră. Când au ajuns acasă, l-au făcut pe tatăl lor, Iacov, să creadă că Iosif a fost mâncat de un animal sălbatic până la moarte.

Când madianiții au ajuns în Egipt, l-au vândut a doua oară pe Iosif. Acolo a fost cumpărat de un funcționar al faraonului și căpitan al gărzii pe nume Potifar.

Iosif a început să lucreze pentru el și tot ceea ce făcea îi ieșea bine, lucru care nu a trecut neobservat. Din acest motiv, Potifar a decis să-l facă pe Iosif administrator al casei sale și gestionar al proprietății sale.

De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp. (Geneza 39:5)

Casa prospera și toată lumea era fericită. Singurul lucru pe care Potifar nu l-a împărțit cu Iosif a fost, evident, soția sa. Din nefericire, soția lui Potifar s-a apucat să-l seducă pe Iosif și atunci au început problemele. Iosif nu a vrut să cedeze la hărțuire, iar ea s-a resemnat.

Într-o zi, când toți cei care lucrau în casă erau în altă parte, femeia a profitat de ocazie pentru a se apropia de Iosif și a-l apuca de haine. El a fugit pentru că îi era frică de Dumnezeu și pentru că nu voia să-i provoace lui Potifar nicio supărare. În timp ce fugea, și-a lăsat mantia în mâinile femeii.

Ea a fost disprețuitoare și a decis să povestească în felul ei. I-a chemat pe servitorii casei strigând și le-a arătat mantia lui Iosif, spunând că acesta a încercat să profite de ea. Când a sosit soțul ei, ea i-a spus aceeași poveste, iar el, înfuriat, a pus să-l arunce pe Iosif în închisoarea unde erau ținuți prizonierii regelui.

Iosif, interpretul de vise

Biblia spune în Geneza 39:20-21 că “chiar și în închisoare, Domnul era cu el și nu a încetat să-și arate dragostea pentru el”. Iosif a câștigat cu ușurință încrederea gardianului închisorii, care l-a pus să se ocupe de toți prizonierii și de tot ceea ce se făcea acolo.

 Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea. (Geneza 39:23)

Încă o dată, ca și în cazul lui Potifar, Iosif a văzut cum Dumnezeu i-a dat har în ochii celui care îl conducea.

După un timp, Faraon s-a supărat pe doi dintre funcționarii săi, majordomul șef și brutarul șef. I-a trimis la închisoare, în aceeași închisoare în care se afla Iosif. Într-o noapte, atât paharnicul, cât și brutarul au avut un vis.

Dimineața, Iosif a observat că erau puțin agitați și i-a întrebat ce s-a întâmplat. Ei i-au mărturisit că avuseseră două vise și că nu au găsit pe nimeni care să le spună ce înseamnă. Iosif le-a răspuns, plin de încredere în Dumnezeu:

  Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi, dar, visul vostru.” (Geneza 40:8)

Visul Paharnicului șef

Primul care și-a povestit visul a fost Paharniculu șef. Acesta a văzut în visul său o viță de vie cu trei ramuri care a început să înflorească și să producă struguri. El s-a văzut ținând în mână cupa faraonului, storcând strugurii înainte de a-i înmâna cupa șefului său. Iosif i-a spus că visul însemna că în trei zile paharnicul va fi iertat și se va întoarce la vechea sa slujbă de paharnic al faraonului.

Iosif a profitat de ocazie pentru a-l ruga pe șeful cupașilor să își amintească de el când se va întoarce la slujba sa. Dorința lui era ca acesta să intervină pentru el pe lângă Faraon. Poate că atunci Faraon va da dovadă de milă, realizând că a fost nedrept cu Iosif, și îi va permite să fie eliberat din închisoare.

Visul pitarului-șef

Când pitarul-șef a văzut că interpretarea pentru paharnic era pozitivă, a prins curaj și i-a povestit visul lui Iosif. În vis, se văzuse pe sine însuși cu trei coșuri de pâine pe cap. În coșul de sus se afla un sortiment mare de produse de patiserie, dar păsările veneau și mâncau ceea ce se afla în coșuri.

Iosif i-a spus că în trei zile Faraon va pune să fie decapitat, spânzurându-l de un copac. Păsările vor veni și îi vor devora trupul. La sfârșitul celor trei zile, s-a întâmplat exact așa cum spusese Iosif: Paharniculu șef s-a întors la munca sa, dar pitarul șef a fost spânzurat.

Visele lui Faraon

Au trecut doi ani. Iosif avea deja treizeci de ani și a rămas în închisoare. Într-o noapte, Faraon a avut două vise. În primul, el se afla pe malul râului Nil. Dintr-o dată a văzut șapte vaci grase și frumoase ieșind din râu și pășunând. În spatele lor au venit alte șapte vaci care erau foarte slabe și urâte, și le-au mâncat pe primele șapte vaci. Dar chiar și așa, ele nu s-au îngrășat și nu păreau mai puternice.

În cel de-al doilea vis, Faraon a văzut șapte spice de grâu mari și frumoase care ieșeau dintr-o tulpină. În spatele lor au răsărit șapte spice de grâu foarte subțiri și arse. La fel cum văzuse în visul cu vacile, cele șapte spice subțiri le-au mâncat pe cele mai mari, dar au rămas la fel de subțiri și arse.

Faraon s-a trezit îngrijorat și a trimis după toți magicienii și înțelepții din Egipt, dar niciunul dintre ei nu a reușit să-i interpreteze visele. În acel moment, paharnicul regelui și-a amintit de Iosif. El i-a povestit faraonului cum Iosif îi interpretase corect visul său și pe cel al brutarului cu doi ani înainte. Faraon a trimis după Iosif și s-au dus să-l ia din închisoare.

Iosif interpretează visele lui Faraon

Iosif s-a bărbierit, s-a aranjat și s-a prezentat la Faraon. Faraon i-a spus că a auzit că Iosif interpretează vise. Încă o dată, așa cum făcuse în fața paharnicului și a brutarului, Iosif i-a dat slavă lui Dumnezeu.

 Iosif a răspuns lui faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui faraon!” (Geneza 41:16)  

Faraon i-a povestit lui Iosif visele sale, iar el le-a interpretat. Iosif a spus că cele două vise însemnau același lucru și că faptul că a visat de două ori arată că Dumnezeu era hotărât să realizeze ceea ce a anunțat.

Șapte ani de mare belșug vor veni în Egipt, dar aceștia vor fi urmați de șapte ani de penurie și foamete. Aceștia vor fi de o asemenea amploare încât poporul nici măcar nu-și va mai aminti de toată abundența de care se bucurase în anii anteriori.

Iosif a avut curajul să-l sfătuiască pe Faraon. I-a spus că trebuie să găsească o persoană înțeleaptă și competentă care să se ocupe de administrarea Egiptului. Scopul ar fi acela de a folosi cu înțelepciune resursele disponibile și de a acumula suficient pentru anii de restriște care vor urma. Iosif i-a dat un sfat foarte înțelept lui Faraon, iar Faraon i-a răspuns:

 Şi faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine.
Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” (Geneza 41:39-40)   

Iosif, guvernator al Egiptului

Așa se face că Iosif a trecut de la a fi întemnițat pe nedrept la a fi guvernatorul Egiptului. Faraon i-a dat lui Iosif un nume nou, Șafenat Panea, și i-a dat o soție, o femeie pe nume Asenat, fiica unui preot.

Iosif a început să lucreze cu sârguință pentru Faraon. În timpul celor șapte ani de belșug, el a reușit să acumuleze mai mult decât suficientă hrană pentru toată lumea. A început penuria și nu a afectat doar Egiptul, ci s-a răspândit la toate națiunile, dar poporul egiptean era pregătit.

Treptat, oamenii au început să vină din toată lumea în Egipt pentru a cumpăra alimente. Zece dintre frații lui Iosif s-au numărat printre cei care au venit din alte țări și regiuni ale lumii în căutare de hrană. În cele din urmă, ei s-au prosternat în fața lui Iosif cerându-i favoarea și hrana, așa cum visase Iosif când avea doar șaptesprezece ani.

Frații lui Iosif în Egipt

Iosif și-a recunoscut frații, dar nu a spus nimic, iar aceștia nu și-au dat seama că era vorba de Iosif. El le-a pus câteva întrebări pentru a obține mai multe informații despre tatăl lor și despre Beniamin, fratele mai mic. Iosif încerca, de asemenea, să înțeleagă starea de spirit a fraților săi.

Mai întâi i-a acuzat că sunt spioni. Ei s-au apărat, dar el a spus că nu-i crede și i-a băgat în închisoare pentru 3 zile.

A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!
Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile
şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.” Şi aşa au făcut.
Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.” (Geneza 42:18-21)   

Joseph a ordonat ca banii să le fie returnați fără știrea lor, iar în drum spre casă și-au dat seama că încă mai aveau banii. S-au speriat și au crezut că era o capcană pentru a-i recupera. Totuși, nu era așa și au ajuns acasă, cu toții, cu excepția lui Simeon, care rămăsese în Egipt sub pază.

Iacov, tatăl, nu voia ca fiii săi să se întoarcă în Egipt, cu atât mai puțin să-l ia pe Beniamin cu ei. Timpul a trecut, dar a venit vremea când aveau nevoie de mai multă hrană. Trebuiau să se întoarcă! Iuda și-a asumat responsabilitatea pentru siguranța lui Beniamin și au pornit la drum. Erau încărcați cu daruri și produse locale. De asemenea, au cărat dublu de bani, la insistențele tatălui care spera să-și protejeze fiii de alte nenorociri.

Reuniune de familie

Iosif, văzându-i, a cerut să-i ia acasă și să pregătească o cină mare. Ei s-au speriat, dar majordomul lui Iosif le-a spus că totul este în regulă. Simeon, fratele care rămăsese în Egipt, li s-a alăturat. La prânz, Iosif li s-a alăturat pentru prânz. A întrebat cum se simte tatăl său și, când l-a văzut pe Beniamin, s-a emoționat. S-a ascuns să plângă și apoi s-a alăturat fraților săi pentru a mânca și a bea împreună.

Iosif l-a instruit apoi pe intendentul său să pună mâncarea în sacii lui și să ascundă cupa de argint printre lucrurile lui Beniamin. Intendentul a făcut acest lucru și, la scurt timp după ce au plecat în călătoria lor spre Canaan, intendentul i-a urmărit și i-a întrebat: “De ce mi-ați răsplătit rău pentru bine? De ce ați furat cupa pe care stăpânul meu o folosește pentru băut și pentru ghicit?” (Geneza 44:4-5).

Ei au negat, dar, evident, a găsit cupa în sacul lui Beniamin. Ei au fost îngroziți, căci nu puteau permite ca Beniamin să fie luat prizonier. Ar fi fost o lovitură prea mare pentru Iacov, tatăl lor. Iosif, văzându-i atât de emoționați, nu a mai putut suporta și le-a dezvăluit că el era Iosif, fratele pe care îl vânduseră madianiților.

 Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt.
Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. (Geneza 45:4-5)   

El le-a spus planul său: își vor căuta tatăl și vor veni să locuiască în regiunea Gosen din Egipt. Mai erau încă câțiva ani de foamete, dar în Egipt nu le va lipsi nimic. Așa că au făcut-o. L-au căutat pe Iacov, iar acesta l-a revăzut pe fiul său Iosif după atâția ani.

Totuși, Iacov a cerut să nu fie îngropat în Egipt când va muri, ci alături de strămoșii săi în Canaan. Când a venit vremea, Iosif și frații săi i-au onorat cererea și i-au dus trupul în Canaan, în locul pe care el li-l spusese (Geneza 50:12-13).

În această povestire biblică vedem că Dumnezeu i-a dat lui Iosif daruri speciale, iar el, de-a lungul anilor, a învățat să le folosească eficient și cu înțelepciune. Cunoști darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu? Le folosești pentru gloria lui Dumnezeu?

Părerea dumneavoastră contează pentru noi
[Total: 1 Promedio: 5]

Scrie un comentariu

Aboneza-te, vei primi notificări prin email cu noile articole!