Relatarea răstignirii lui Iisus

MAI VECHI MAI NOU

Răstignirea lui Iisus este unul dintre cele mai discutate evenimente istorice în cărți, conferințe și filme. Acesta poate fi motivul pentru care ne-am obișnuit să citim sau să ascultăm povestea morții lui Isus, pierzând, într-o oarecare măsură, sensibilitatea de a înțelege și de a aprecia imensitatea sacrificiului său.

Moartea lui Iisus a fost una foarte dureroasă și umilitoare. Răstignirea era rezervată celor mai mari infractori, iar pedeapsa era aplicată cu forță și cruzime. Cu toate acestea, chiar și în mijlocul acestui cadru îngrozitor, au avut loc câteva evenimente impresionante care au arătat clar că Isus nu era o ființă umană obișnuită. El a fost Dumnezeu întrupat, cu scopul specific de a salva și răscumpăra omenirea. Moartea nu ar fi împiedicat împlinirea scopului Său.

Să ne uităm la câteva dintre lucrurile uimitoare care s-au întâmplat în acea zi și care arată că moartea lui Isus a fost una fără egal.

Cele două evenimente cele mai cutremurătoare:

1) Atitudinea de iertare a lui Isus

Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. (Luca 23:33-34)

Chiar și în mijlocul atâtor dureri, orori și umilințe, Isus a ales să-i ierte pe cei care l-au răstignit. Isus și-a arătat dragostea și compasiunea până în ultima clipă a vieții sale pământești. El ar fi putut cere lui Dumnezeu să trimită foc sau răzbunare asupra călăilor săi, dar nu a făcut-o. El a ales să ierte!

Despre asta este vorba pe cruce: despre iertarea lui Dumnezeu pentru umanitate. Datorită morții pe cruce a lui Isus, Mielul perfect (Ioan 1:29), nu mai trebuie să plătim sau să murim veșnic pentru păcatele noastre. Este suficient să credem că jertfa lui Isus este valabilă pentru noi, să îl acceptăm în inimile noastre ca Domn și Mântuitor și să trăim pentru el. ¡Suntem iertați și împăcați cu Dumnezeu prin Isus! ¡Ce har și ce iertare!

2) Moartea nu-l poate răpune pe Isus: ¡a înviat!

Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul; (Matei 28:5-6)

Exact așa cum a fost profețit (Psalmul 16:10; Matei 16:21), ¡Isus a înviat! Moartea nu l-a putut reține, nu l-a nimicit. Și datorită victoriei lui Isus asupra morții, noi, cei care credem în el, ne vom bucura și noi de viața veșnică alături de el.

Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; (1 Corinteni 15:20-22)

Alte evenimente impresionante:

1) Întunericul pe pământ

Biblia spune că, în timp ce Isus era pe cruce, a fost o vreme de întuneric pe pământ.

De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara. (Matei 27:45)

Luca 23:44-45 spune că soarele a apus. Se pare că a avut loc ceva asemănător cu o eclipsă de soare, dar cu o durată mai lungă și inexplicabilă. Natura nu a fost indiferentă la moartea lui Isus, Mielul perfect prin care am fost răscumpărați.

Dacă ne uităm la plăgile pe care Dumnezeu le-a trimis asupra Egiptului în Vechiul Testament, vedem în Exodul 10:21-23 că a noua plagă a fost un întuneric mare. După această plagă a urmat moartea primilor născuți din Egipt, unde poporul lui Israel a petrecut mulți ani în sclavie.

Doar copiii poporului Israel au supraviețuit acestei plăgi. Dumnezeu le-a dat instrucțiuni precise pentru a unge cu sângele unui miel de parte bărbătească, fără cusur, cei doi stâlpi de la ușă și lințoliul caselor în care se adunaseră pentru a sărbători primul Paște (Exodul 12:1-14). Datorită acelui semn, sângele unui miel fără pată pe stâlpii ușii, ei nu au suferit moartea copiilor lor.

2) Perdeaua templului a fost rupt în două.

Un alt eveniment inexplicabil petrecut în timpul răstignirii lui Iisus a fost faptul că perdeaua templului a fost ruptă în două chiar în momentul în care Iisus a murit. Acest văl gros și greu separa Locul Sfânt de Sfânta Sfintelor, locul pământesc unde locuia prezența lui Dumnezeu și unde numai Marele Preot putea intra (Exodul 26:31-34).

Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, (Matei 27:50-51)

Perdeaua ruptă a simbolizat accesul direct pe care îl avem acum la prezența lui Dumnezeu prin jertfa lui Isus. Numai prin el avem acces la Dumnezeu și la iertarea păcatelor noastre. El s-a oferit pe sine ca un miel perfect pentru ca prin el să avem pace cu Dumnezeu.

Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui; fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. (Evrei 9:24-26)

3) Cutremur de pământ

Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, (Matei 27:51)

Evanghelia după Matei menționează, de asemenea, un cutremur mare, atât de puternic încât rocile s-au despicat. Vedem încă o dată că natura a reacționat puternic la răstignirea lui Iisus.

4) Mormintele au fost deschise și unii sfinți au înviat.

Din cauza cutremurului puternic, mormintele au fost deschise. Dar cel mai uimitor lucru este că mulți sfinți au înviat. Adică, oamenii cu frică de Domnul, care fuseseră morți până în acea zi, erau acum vii. De obicei, asta nu se întâmplă când este un cutremur, doar puterea lui Dumnezeu poate învia morții!

mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. (Matei 27:52-53)

Vedem că, după învierea lui Isus, acești oameni au apărut în oraș și mulți i-au văzut. Biblia spune că ei erau sfinți, oameni care îl iubeau și Îl slujeau pe Dumnezeu. Acum aveau o nouă ocazie de a da mărturie despre marea putere a lui Dumnezeu asupra morții fizice și spirituale.

5) Reacția centurionului și a celorlalți prezenți

Cel mai minunat lucru care se poate întâmpla este transformarea unei inimi. Cel mai mare miracol dintre toate este să vezi o viață schimbată de o întâlnire cu Isus. Centurionul însuși, ales să supravegheze răstignirea lui Isus, nu a putut rezista puterii iubirii răscumpărătoare a lui Dumnezeu.

Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul. Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!” Şi tot norodul care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. (Luca 23:46-48)

¡Centurionul L-a lăudat pe Dumnezeu! Și-a dat seama că Isus nu era un om oarecare. El știa că Isus murise nemeritat și că o făcuse din dragoste pentru omenire. Atât centurionul, cât și ceilalți care au asistat la răstignirea lui Iisus au observat ceva diferit la Iisus și au fost șocați de acest lucru. Viețile lor nu vor mai fi la fel.

Și așa este. Când ne întâlnim cu Hristos cel răstignit, cel care a murit pentru fiecare dintre noi, nu mai putem rămâne la fel. Sângele său ne curăță de orice păcat și, datorită lui, ne vom bucura de viața veșnică.