Views: 33
În general, o persoană smerită are virtutea de a-și cunoaște limitele și de a acționa în conformitate cu această cunoaștere. Cu alte cuvinte, el știe bine ce este sau nu este capabil să facă. Cu toate acestea, în Biblie vedem că smerenia pe care trebuie să o avem noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, cuprinde mai mult.
Conceptul biblic de smerenie se referă la a avea o bună înțelegere a ceea ce este Dumnezeu și a ceea ce suntem noi. Acest lucru ne determină să recunoaștem lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră și faptul că El are un scop pentru noi. Smerenia creștinului ar trebui să îl împingă întotdeauna să trăiască în ascultare de Dumnezeu și să se supună voinței Sale.
În Psalmul 8, psalmistul David exprimă foarte bine ceea ce curge dintr-o inimă smerită: admirația, recunoștința față de Dumnezeu și neîncrederea că l-a ales, l-a salvat și dorește să fie prieten cu el.
Când privesc cerurile lucrarea mâinilor Tale luna şi stelele pe care le-ai făcut, 4 îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? (Psalmul 8:3-4)
Ca și noi, David era imperfect. Dar el știa că slujea unui Dumnezeu perfect care îl putea ajuta în toate privințele. David a făcut mari greșeli, dar le-a recunoscut în fața lui Dumnezeu, s-a smerit în fața Lui și i-a permis să îl restabilească și să îl călăuzească în voia Sa. Vedem un exemplu clar al acestui lucru în Psalmul 51, când David, după ce a comis unul dintre cele mai teribile păcate ale sale, s-a smerit și a cerut iertare lui Dumnezeu.
Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! 2 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu! (Psalmul 51:1-2)
David nu s-a justificat. El a recunoscut că a păcătuit și a apelat la mila și îndurarea lui Dumnezeu. El și-a exprimat frângerea și durerea, încrezându-se în bunătatea Tatălui ceresc. Mângâierea lui a izvorât din ceea ce știa despre Dumnezeu: Dumnezeu este drept și este, de asemenea, milostiv, plin de îndurare și iertător. Aceasta a fost încrederea lui David.
David a înțeles că păcatul nu îi afectează doar pe ceilalți oameni, ci este un afront direct adus lui Dumnezeu (Psalmul 51:3-4). Și așa ar trebui să îl vedem și noi. Perspectiva noastră este diferită și suntem mult mai atenți în tot ceea ce facem și în relațiile noastre cu ceilalți atunci când ne dăm seama că păcatele noastre sunt ofense directe aduse lui Dumnezeu.
Atunci începem să acționăm cu smerenie: când recunoaștem că numai Dumnezeu ne poate curăța și că numai El ne poate ajuta să trăim o viață neprihănită, plină de iubire și de iertare. Trebuie să înțelegem nevoia noastră de El, de prezența Lui și de transformarea profundă pe care numai El ne-o poate oferi.
Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! 11 Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. 12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă! (Psalmul 51:10-12)
Iisus, cel mai bun exemplu al nostru
Deși exemplul lui David este foarte bun și putem învăța multe despre smerenie de la el, cel mai bun exemplu pe care îl găsim în Biblie este cel al lui Isus, Dumnezeu întrupat. Filipeni capitolul 2 explică foarte bine acest lucru. Acolo suntem încurajați să avem aceeași atitudine pe care a avut-o Isus.
Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: 6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7 ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. 8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. 9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; (Filipeni 2:5-9)
Să analizăm câteva caracteristici ale smereniei pe care le putem învăța din exemplul lui Isus. Să ne evaluăm inimile și să Îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute să creștem în fiecare zi în asemănarea noastră cu Isus.
8 caracteristici biblice ale persoanei umile
1. Nu acționează în baza unor impulsuri egoiste sau deșarte.
Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. (Filipeni 2:3)
Trebuie să ne analizăm motivația noastră, motivul pentru care facem lucruri: Este pentru a ne satisface interesul propriu și iubirea de sine? Este pentru a fi mândri de noi înșine? Dacă da, acționăm sub o atitudine greșită. Să-i cerem lui Dumnezeu să ne ajute să avem motivațiile corecte (dragoste, preocupare autentică, compasiune), cele care reflectă inima Sa.
2. Îi consideră pe ceilalți mai buni decât pe sine
Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. (Filipeni 2:3)
Smerenia ne determină să avem o atitudine de apreciere și considerație față de ceilalți. Nu înseamnă că ne vom coborî sau că îi vom lăsa pe alții să ne calce în picioare. Nu! Dar vom face totul și vom vorbi cu respect. Îi vom trata pe ceilalți mai bine decât am dori să fim tratați noi înșine.
3. Are în vedere interesele și bunăstarea celorlalți.
Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. (Filipeni 2:4 )
Smerenia ne oferă o viziune mai largă, care include bunăstarea celor din jurul nostru. Ea ne ajută să ne gândim la ceea ce putem face pentru a ajuta și binecuvânta colectivul: familia, prietenii, biserica, cartierul, omenirea. Ne face să ne simțim parte din ceva mai mare și ne determină să contribuim la îmbunătățirea vieții celorlalți.
4. Străduiește-te să fii mai mult ca Isus
Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: (Filipeni 2:5)
Persoana umilă își lasă deoparte emoțiile sau dorințele și se concentrează pe a fi mai mult ca Isus. Ea se prosternează la picioarele Învățătorului în fiecare zi, deoarece dorește să acționeze și să trăiască într-un mod care să-L slăvească și știe că numai prin eforturile sale nu va reuși. El caută ungerea Duhului Sfânt și astfel primește puterea spirituală de a lua decizii care să reflecte caracterul lui Hristos.
5. Nu vă agățați de drepturile, de posesiunile sau de titlurile voastre.
Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: 6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, (Filipeni 2:5-6)
Isus era Dumnezeu, dar El nu i-a tratat pe ceilalți dintr-o poziție de superioritate. El a ales să “lase deoparte” natura Sa divină și să vină ca om, S-a identificat cu nevoile și fragilitatea noastră. El nu a avut pretenții orgolioase, dimpotrivă. A arătat o preocupare autentică pentru ceilalți și inima Sa era plină de iubire, fiind mereu gata să-i slujească pe cei din jurul său. Noi trebuie să facem la fel.
6. El se identifică cu ceilalți și dă dovadă de empatie.
ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. (Filipeni 2:7 )
Isus, deși este Dumnezeu, a ales de bunăvoie să vină sub formă de om, să se coboare și să fie ca noi. El s-a identificat cu luptele noastre, cu nevoile noastre zilnice, cu dorințele inimilor noastre. Persoana umilă trebuie să se identifice cu nevoile și cu dorințele celor din jurul său. Ea trebuie să-i vadă ca pe niște egali și să-i prețuiască așa cum se prețuiește pe sine.
7. Ascultă de Dumnezeu întotdeauna
La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. (Filipeni 2:8 )
Isus a fost dispus să asculte de Tatăl până la moarte. Acesta este unul dintre cele mai clare semne de smerenie: ascultarea de Dumnezeu. Atunci când ne supunem, îi spunem lui Dumnezeu: “Știu că știi ce faci și că, mai devreme sau mai târziu, va fi spre binele meu”. Ascultarea reflectă încrederea totală în dragostea, bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu.
8. Așteaptă ca Dumnezeu să-l înalțe
De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; (Filipeni 2:9)
Isus i-a slujit pe oameni din dragoste. Nu a fost un troc căutând să primească înălțarea oamenilor, sau medalii și premii. El a făcut totul din ascultare față de Dumnezeu, știind că își va primi răsplata direct de la Tatăl. Și așa a făcut. Dumnezeu l-a înălțat la maximum.
Înălțarea care vine de la Dumnezeu este veșnică și este mult mai mare decât ceea ce ne poate oferi orice ființă umană. Persoana care are o inimă umilă ca a lui Isus se odihnește în certitudinea că răsplata pe care o va primi de la Dumnezeu va fi mai mult decât suficientă.
Vrei să crești în smerenie: urmează exemplul lui Isus!
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. (Matei 11:29)
În încheierea acestui articol despre semnificației biblice a smereniei și caracteristicilor sale, ne retragem cu inimile pline de înțelepciune și dorința de a îmbrățișa această virtute divină în viața noastră. Smerenia ne aduce mai aproape de Dumnezeu și de ceilalți, ne învață umilință și recunoștință și ne îndeamnă să trăim cu generozitate și compasiune.
Să cultivăm smerenia în fiecare zi și să reflectăm lumina divină prin comportamentul nostru. Binecuvântări și pace să ne însoțească în călătoria noastră spre creștere spirituală și maturitate în credință.
