Views: 59
Psalmi 139:14-17 Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!
Cât de minunate sunt lucrările lui Dumnezeu! Creația mă lasă cu gura căscată, întrucât manifestă la fel de multă putere ca înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu, dar sunt și mai surprins și uimit că Dumnezeu a iubit o creatură atât de rebelă și nerecunoscătoare ca mine. Am o speranță vie și o încredere fermă în Dumnezeu, care se bazează pe ceea ce a făcut pentru mine.
Într-adevăr, plin de milă, Dumnezeu m-a căutat când nu am vrut să știu nimic despre el. Faptul că l-am jignit ar trebui să-l facă să mă urască și să mă respingă. Dar s-a întâmplat contrariul: Dumnezeu a vrut să plătească marele preț pentru a mă împăca cu el. În Isus Hristos îl văd pe Dumnezeu în condiția omului, care a suferit și a murit pentru mine că sunt nevrednic, pentru a mă face drept, ceva ce nu aș fi putut face pentru mine. Datorită jertfei lui Hristos, acest Dumnezeu „milostiv și iertător” (Psalmul 103: 8) își manifestă mila față de cei care cred. Iar așa-zisele mele merite sunt inutile în fața lui. Acum mă pot baza pe el așa cum face un copil cu tatăl său. Știu că el nu este numai Atotputernicul Creator, ci că îi pasă și are privirea sa specială și constantă asupra mea. Da, Dumnezeu mă iubește!
Dar, cititorule, nu credeți că de aceea am noroc! Dumnezeu nu face distincție între persoane; El a plătit același preț pentru toți și le oferă fiecăruia harul său.
De asemenea, vrea ca tu să devii fiul lui!
