Versete biblice despre resentimente sau dușmăniei

Views: 74

Mulți dintre noi au fost răniți emoțional, ceea ce ne-a determinat să purtăm pică pe cineva și, deși știm că o astfel de stare nu este de dorit, uneori insistăm să ne amintim evenimente din trecut și continuăm să purtăm pică pe cineva. Știm că Dumnezeu dorește să ne iertăm datornicii, așa cum și noi înșine dorim să fim iertați pentru datoriile noastre, însă nu putem ierta dacă ținem ceva împotriva cuiva și, prin urmare, nici Dumnezeu nu ne poate ierta pe noi. Este normal să fim supărați pentru că mândria noastră a fost jignită sau pentru că am fost abuzați, dar să ne amintim ce a spus Isus pe cruce: “Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.” (Luca 23:34).

Definiție: Resentimentul este o aversiune sau o supărare cauzată de ceva considerat lipsit de dragoste sau de bunăvoință. Resentimentul este un sentiment de furie sau antipatie pentru ceva din trecut, care se poate transforma în ură, antipatie sau dorință de răzbunare. O persoană resentimentară poate fi nemiloasă sau neiertătoare. Resentimentul apare uneori ca urmare a unui lucru greu de acceptat.

Resentimentele și dușmănia sunt emoții puternice și distructive care pot afecta relațiile noastre și chiar să ne împiedice să ne bucurăm de viața noastră. Este important să învățăm să ne eliberăm de aceste emoții negative și să ne concentrăm asupra iertării și a iubirii. Biblia este o sursă de inspirație și îndrumare în această privință, oferindu-ne o mulțime de versete care ne încurajează să iertăm și să ne eliberăm de resentimente și dușmănie. În cele ce urmează, voi prezenta câteva dintre aceste versete biblice despre resentimente și dușmănie, care ne pot ajuta să găsim pace și iubire în inimile noastre.

1) Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează împotriva pericolelor resentimentelor și ale dușmăniei.

Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită, şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. (Proverbe 18:19)

Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă; 
căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.” (Faptele apostolilor 8:22-23)

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele. (Coloseni 3:19)

Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea. (Evrei 12:15)

Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror inimă să se abată azi de la Domnul Dumnezeul nostru ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să aducă otravă şi pelin. (Deuteronom 29:18)

Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. (Iacov 3:14)

Să nu ținem dușmănie, ci să adăpostim iubirea, bunătatea și iertarea.

Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul. (Levitic 19:18)

Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. (Proverbe 17:9)

Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. (Matei 6:14-15)

Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?”
Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.
Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18:33-35)

Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.
Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.
Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Romani 2:1-6)

Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni 4:31-32)

Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. (1 Petru 4:8)

3) Dacă păstrăm resentimente în interior, ele vor ieși în cele din urmă prin gura noastră și vom exprima nemulțumiri.

„Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie! (Iov 6:2-3)

M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. (Iov 10:1)

Iov a luat cuvântul şi a zis:
 „Şi acum plângerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăbuşe suspinele.
Oh! Dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,
mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi. (Iov 23:1:4)

 Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. (Matei 12:34)

gura le este plină de blestem şi de amărăciune; (Romani 3:14)

4) Domnul și dragostea Sa ne pot elibera de păcatul resentimentelor. Iată exemple de trei persoane care au depășit resentimentele și una care nu a reușit:

 Iosif a zis fraţilor săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt.
Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.
Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară; şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş.
Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.
Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.
Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: „Aşa a vorbit fiul tău Iosif: „Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine şi nu zăbovi!
Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău.
Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri tu, casa ta şi tot ce este al tău.
Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.
 Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cât mai curând pe tatăl meu.”
El s-a aruncat pe gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns; şi Beniamin a plâns şi el pe gâtul lui.
A îmbrăţişat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el. (Geneza 45:3-15)

 Potrivnica ei o înţepa deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.
Şi în toţi anii era aşa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plângea şi nu mânca.
Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentru ce plângi şi nu mănânci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?”
Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lângă unul din uşorii Templului Domnului.
Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea.
Ea a făcut o juruinţă şi a zis: „Doamne Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.”
Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.
Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată
şi i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezeşte!”
Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.”
Eli a luat din nou cuvântul şi a zis: „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!”
Ea a zis: „Să capete roaba ta trecere înaintea ta!” Şi femeia a plecat. A mâncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi. (1 Samuel 1:6-18)

 „Ziceam: „În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile Locuinţei morţilor! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalţi ani ai mei care-mi mai rămân!”
Ziceam: „Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii; nu voi mai vedea pe niciun om în Locuinţa morţilor!
Locuinţa mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător care m-ar rupe din ţesătura lui. Până deseară îmi vei pune capăt!
Am strigat până dimineaţa; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele! Până deseară îmi vei pune capăt!
Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: „Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!”
Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat. Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel.
Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.
Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele! (Isaia 38:10-17)

 Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe sora sa Tamar.
După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lângă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.
Absalom s-a dus la împărat şi a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.”
Şi împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.” Absalom a stăruit de el; dar împăratul n-a vrut să se ducă şi l-a binecuvântat.
Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.” Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?”
În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.
Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama când se va înveseli inima lui Amnon de vin şi când vă voi zice: „Loviţi pe Amnon!” atunci să-l omorâţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari şi arătaţi-vă oameni de inimă!”
Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit. (2 Samuel 13:22-29)

5) Dușmănia își are rădăcinile în mânie și într-o atitudine neiertătoare care refuză să ierte. Următoarele versete prezintă soluții și modalități de a evita resentimentele.

Sătulul calcă în picioare fagurele de miere, dar pentru cel flămând toate amărăciunile sunt dulci. (Proverbe 27:7)

Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. (Matei 5:23-24)

 Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre. (Marcu 11:25)

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)

 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:2)

„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră
şi să nu daţi prilej diavolului. (Efeseni 4:26-27)

Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filipeni 3:13-14)

Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. (Coloseni 3:13)

Sper că aceste versete biblice despre resentimente și dușmănie v-au oferit încurajare și inspirație pentru a depăși aceste emoții negative și să găsiți pace și iertare în inimile voastre. Înțelegerea, iertarea și iubirea sunt esențiale pentru relațiile noastre și pentru bunăstarea noastră mentală și emoțională. Așa cum spune și Biblia, “Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10). Prin urmarea acestor îndemnuri, putem să ne eliberăm de resentimente și dușmănie și să ne concentrăm asupra construirii relațiilor sănătoase și fericite. Să fim mereu deschiși la iertare și să ne străduim să ne concentrăm asupra iubirii, astfel încât să putem trăi o viață plină de pace, bucurie și fericire.

Rugăciune

Bunule și veșnicule Dumnezeu, Preasfinte Stăpâne, numai Tu ești vrednic de toată lauda și închinarea supremă. Tată, Tu cunoști totul și în consecință chiar și adâncurile inimii mele, recunosc că prin traume și experiențe rele am ajuns să fac lucruri greșite și în consecință am lăsat inima mea să se contamineze lăsând să pătrundă resentimente și resentimente. Pentru că, cu siguranță, cuvântul Tău spune: "Luați seama ca nimeni să nu se lipsească de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să vă împiedice vreo rădăcină de amărăciune care să răsară și prin ea mulți să fie spurcați". Doamne, astăzi am hotărât să mă apropii de tine cu o inimă dispusă să iert și să vindec rănile pe care mi le-a provocat durerea, ajută-mă să înțeleg că numai cu ajutorul Duhului tău Sfânt mă pot dezbrăca de toate aceste lucruri, căci numai tu ai puterea de a-mi transforma și schimba viața. Ajută-mă să-mi deschid inima pentru a iubi și a mă ruga pentru cel care m-a rănit și, ca urmare, să-mi restaurez relația cu Tine. În numele lui Isus, Amin!