Views: 11
„Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă ….. Dar, după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat , va vedea o sămânţă de urmaşi,va trăi multe zile,şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui“(Isaia 53:10 )
..“Hristos ne-a iubit , şi s-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros”Lui Dumnezeu” ( Efeseni 5: 2)
Domnul Isus nu s-a luptat cu Tatal Ceresc Cel Mânios pentru a-I lua biciul din Mână. Şi nici nu L-a forţat să fie milos cu omenirea, iar moartea Sa nu a fost consimtamintul smuls al Lui Dumnezeu de a fi milos fata de omenire . Ceea ce a facut Isus atunci când a suferit şi a murit a fost ideea Tatălui , o strategie ce-ţi taie răsuflarea concepută chiar înainte de întemeierea lumii când Dumnezeu a conceput şi a planificat istoria omenirii .
De aceea Biblia vorbeşte despre “hotarârea Lui şi harul care ne-a fost dat în Cristos Isus înainte de veşnicii “(2 Tim 1:9). În Scripturile pe care le aveau evreii , planul a inceput sa fie descoperit –profetul Isaia a profeţit suferintele Lui Mesia care urma să ia locul pacatoşilor,El a spus că Isus va fi “smerit de Dumnezeu “în locul nostru .
„ Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat , şi durerile noastre le-a luat asupra Lui , şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.Dar El era străpuns pentru păcatele noastre , zdrobit pentru fărădelegile noastre.Pedeapsa , care ne dă pacea, a căzut peste El , şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi .Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi , fiecare îşi vedea de drumul lui ;dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53:4-6)
Dar ceea ce este cel mai incredibil în legătură cu substituirea Lui Cristos pentru păcătoşi este că a fost ideea Lui Dumnezeu , Cristos nu s-a amestecat în planul Lui Dumnezeu de a pedepsi păcătoşii , ci însăşi Tatăl a plănuit ca El să fie acolo .Unul dintre profeţii Vechiului Testament spune “Dumnezeu a găsit cu cale sa-l zdrobească prin suferinţă “(Isaia 53:10) Aceasta explică paradoxul Noului Testament –pe de o parte suferinţa lui Cristos este o revărsare a mâniei Lui Dumnezeu datorata pacatului , dar pe de alta parte , suferinta lui Cristos este un frumos act de supunere si ascultare a voii Tatălui .
Cristos a strigat pe cruce “ Dumnezeul meu , Dumnezeul meu , pentru ce m-ai părăsit “(Matei 27:46) Şi totuşi Biblia spune că suferinţa lui Cristos a fost ca un miros plăcut înaintea lui Dumnezeu :” Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”( Efeseni 5:2)
Oh, ca să putem slujii minunii ce este dragostea lui Dumnezeu ! Acesta nu este sentimentalism şi nu este simplu – pentru binele nostru Dumnezeu a făcut imposibilul :şi-a revărsat mânia asupra Singurului Său Fiu , a Cărui supunere a făcut ca El să fie infinit de nevrednic şi să primească aceasta mânie . Cu toate acestea supunerea Fiului în a primi aceasta mânie a fost preţioasă înaintea Domnului , iar cel care a purtat această mînie a fost infinit de iubit .
