Views: 18
Isus folosește o comparație izbitoare pentru a-i face pe ucenicii săi să înțeleagă ce este astăzi „împărăția lui Dumnezeu”: sămânța care germinează în mod invizibil și crește pentru a aduce într-o zi tulpinile și spicele viitoarei recolte (Marcu 4:26-29).
Isus însuși a fost semănătorul care a făcut munca grea, așa cum este descris în Psalmul 126:6: ” Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii”. El a suferit mult din cauza greșelilor noastre, chiar până la punctul de a-și da viața pentru noi. La fel și Isus a fost acea sămânță de grâu care a căzut în pământ și a murit pentru a da viață nouă unei mulțimi de oameni (Ioan 12:24).
Lumea și-a urmat cursul; păcatul și problemele care îl însoțesc se răspândesc peste tot. Împărăția dreptății și a păcii anunțată de Isus nu a fost instaurată…. Dar aveți răbdare! O lucrare misterioasă are loc; puterea unei vieți ascunse, dar victorioase, este la lucru. Duhul lui Dumnezeu face ca un suflet după altul să fie „născut din nou” prin credința în Evanghelie.
Ei intră în acea „împărăție a lui Dumnezeu” pe care nu o vom vedea până în ziua în care Isus va reveni pentru toți ai Săi, iar apoi va apărea cu ei, va triumfa asupra dușmanilor lor și își va instaura domnia vizibilă. „se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.” (Psalmul 126:6).
El a mai zis: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. (Marcu 4:26-27)
