Views: 80
Povestea lui Cain și Abel o găsim în prima carte a Bibliei, în Geneza 4:1-16. Cain și Abel au fost primii doi fii ai lui Adam și ai Evei. Acest lucru înseamnă că au fost primii copii născuți în întreaga lume. Din păcate, ei sunt amintiți și pentru că între ei a avut loc prima crimă din istoria omenirii.
Primul născut, Cain, a adus bucurie părinților săi, în special Evei. Apoi au avut un alt fiu, Abel. Nu știm câți ani au trecut între un fiu și altul, dar știm că băieții au crescut și, când au fost suficient de mari și de puternici, au început să lucreze. Abel a lucrat ca păstor, iar Cain ca fermier.
Într-o zi, Cain și Abel și-au adus fiecare jertfa în fața Domnului. Textul biblic nu ne oferă toate detaliile, dar, din ceea ce spune, ne putem gândi că, într-un fel, amândoi știau că în acea zi trebuiau să își prezinte jertfa în fața lui Dumnezeu și locul unde trebuiau să o aducă.
Cain a adus ca jertfă ceea ce a cules de pe pământ. Nu știm dacă a adus cele mai mari, mai colorate și mai frumoase fructe sau dacă a adus doar ceea ce a găsit în acel moment. Știm însă că Abel a oferit ce avea mai bun din turma sa, primul născut, iar acest lucru l-a mulțumit pe Dumnezeu. Când Cain și-a dat seama că Dumnezeu a fost mai mulțumit de jertfa lui Abel decât de a lui, s-a înfuriat.
Faptul că acest lucru l-a supărat atât de mult pe Cain ne dă un indiciu despre starea lui spirituală. El nu L-a întrebat pe Dumnezeu ce greșeală făcuse cu jertfa sa și cum ar putea să o îndrepte. Nu! El s-a înfuriat imediat și a permis ca inima lui să se umple de mânie.
¿De ce nu a fost Dumnezeu mulțumit de jertfa lui Cain?
Rădăcina problemei nu pare să fi fost ofranda în sine. Ci jertfele pe care le aduceau înaintea lui Dumnezeu reflectau ceea ce se afla în inimile lor. Biblia spune că Dumnezeu a privit cu bunăvoință la Abel și la jertfa sa, dar nu a privit cu bunăvoință la Cain și la jertfa sa.
Adevărata problemă era în atitudinea inimii lui Cain. Cu o inimă dreaptă înaintea lui Dumnezeu, Cain ar fi știut cum și ce să ofere înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuși i-a explicat acest lucru lui Cain….
Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” (Geneza 4:6-7)
Dumnezeu a încercat să-l ajute pe Cain să înțeleagă sursa problemei, motivul pentru care jertfa lui nu fusese acceptabilă. În inima lui Cain se afla păcatul, iar Cain era rătăcit de acesta. Dumnezeu l-a avertizat să fie vigilent și să-și rectifice atitudinea – Cain avea ocazia să învețe să stăpânească păcatul și să fie victorios!
Dar Cain a ignorat avertismentul lui Dumnezeu. El nu a permis ca inima lui să fie rectificată și nici nu a profitat de ocazia de a-și îndrepta căile. El ar fi putut începe să acționeze corect, dar nu a făcut-o. A lăsat gelozia și mânia să pună stăpânire pe el, așa că l-a invitat pe fratele său, Abel, la o plimbare pe câmp și acolo l-a ucis.
Ce spune Biblia despre Abel
Există trei pasaje biblice care ne pot ajuta să înțelegem ce a văzut Dumnezeu la Abel atunci când acesta s-a dus să-i prezinte jertfa sa.
1) Evrei 11:4 – Abel este unul dintre eroii credinței.
Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort. (Evrei 11:4)
Evrei 11, capitolul despre eroii credinței, îl menționează pe Abel. Ceea ce L-a mulțumit cu adevărat pe Dumnezeu la Abel a fost credința sa. Prin jertfa sa, el a mărturisit credința pe care o avea deja în Dumnezeu. Și datorită acestei credințe, Abel trăiește pentru eternitate, iar mărturia lui vorbește încă în viața noastră, amintindu-ne că “fără credință este imposibil să placi lui Dumnezeu” (Evrei 11:6).
2) Luca 11:50-51, Abel s-a numărat printre profeții martirizați
ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii:
de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! (Luca 11:50-51)
Isus însuși l-a numărat pe Abel printre profeții care au murit din cauza credinței lor. Acest lucru ne arată în mod clar că relația lui Abel cu Dumnezeu era atât de puternică și reală, încât moartea sa a fost socotită drept martiriu. Abel a fost ucis de fratele său pentru că își dăduse inima lui Dumnezeu și trăise o viață de ascultare în fața Lui.
3) Evrei 12:22-24, sângele jertfei lui Abel a prefigurat nevoia de sângele lui Isus.
Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,
de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel. (Evrei 12:22-24)
Oaia pe care Abel a sacrificat-o și a adus-o înaintea lui Dumnezeu a fost o prefigurare a morții pe care Isus avea să o sufere pe cruce. Jertfa lui Isus pe cruce, sângele său vărsat din dragoste pentru noi, a marcat noul legământ cu Dumnezeu: mântuirea prin credința în Hristos Isus.
Pedeapsa pentru Cain și răspunsul său
Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”
Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.
Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!
Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.” (Geneza 4:9-12)
După ce Cain l-a ucis pe Abel, Dumnezeu l-a abordat și a folosit o întrebare pentru a-i da ocazia să reflecteze și să se pocăiască. Cu toate acestea, Cain nu a făcut-o. El a devenit doar defensiv, fără să arate nici rușine, nici durere pentru că și-a ucis propriul frate.
În lipsa pocăinței, Dumnezeu a continuat să-i explice pedeapsa pe care o va primi. Aceasta va consta în două părți:
- Indiferent cât de mult ar fi cultivat și lucrat pământul, nu ar fi primit niciun fruct. Cain era un fermier, așa că era practic ruinat.
- El va rătăci pe pământ ca un fugar rătăcitor. Nu ar fi avut unde să numească “acasă” pentru a se odihni și a-și reînnoi puterile.
Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.
Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de faţa Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ; şi oricine mă va găsi, mă va omorî.”
Domnul i-a zis: „Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.” Şi Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.
Apoi, Cain a ieşit din faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden. (Geneza 4:13-16)
Reacția imediată a lui Cain a fost să sară în apărarea sa. “Se gândea doar la el însuși, o altă dovadă a cât de departe era inima lui de Dumnezeu.
Cain a simțit teamă pentru viața lui. Oricine l-ar fi întâlnit ar fi putut încerca să răzbune uciderea lui Abel, iar acest lucru îl înspăimânta. Cu toate acestea, Dumnezeu a arătat milă față de Cain. I-a pus un semn care indica practic următoarele: oricine îl va ucide pe Cain va fi pedepsit de șapte ori!
Semnul pe care Dumnezeu l-a pus pe Cain
Nimeni nu știe cum arăta. Ar fi putut fi o cicatrice sau un tatuaj. Noi nu știm. Dar știm că era menit să-l protejeze pe Cain, astfel încât nimeni să nu-l ucidă. Poate fi văzut ca un simbol al milei lui Dumnezeu față de păcătos – față de noi toți, ființe imperfecte și păcătoase.
Greșelile lui Cain
Putem rezuma greșelile pe care le-a făcut Cain după cum urmează:
- Cain s-a lăsat dominat de emoții și de păcat.
- El a ignorat instrucțiunile date de Dumnezeu și a ignorat, de asemenea, avertismentele pe care Dumnezeu i le-a dat pentru a-l aduce la realitate.
- Nu s-a pocăit și nu a arătat remușcări pentru că și-a ucis fratele.
- Și-a păstrat inima împietrită și nesimțită chiar și atunci când a experimentat mila lui Dumnezeu.
- Să nu fim ca Cain! Să nu ne împietrim inimile față de bunătatea și mila lui Dumnezeu. “Dacă auziți astăzi glasul Său, nu vă împietriți inimile ca în timpul răzvrătirii”. (Evrei 3:15)
Ce învățăm din această poveste
Povestea lui Cain și Abel ne arată pericolul în care ne aflăm atunci când emoțiile noastre nu sunt sub controlul lui Dumnezeu. De asemenea, ea afirmă ceva important despre caracterul lui Dumnezeu: El este milostiv. De aceea, El ne oferă întotdeauna posibilitatea de a ne pocăi și de a ne corecta căile greșite.
O altă lecție importantă din această poveste este aceea de a da tot ce avem mai bun pentru Dumnezeu, atât atunci când dăruim, cât și în tot ceea ce facem. Tot ceea ce avem vine de la Dumnezeu și este un semn al bunătății Sale față de noi. Ar trebui să fim recunoscători și acest lucru ar trebui să se reflecte în ofrandele noastre către Dumnezeu. Haideți să Îi dăm tot ce avem mai bun din timpul, talentele și ofrandele noastre.
