Views: 83
Iona a fost un profet din Vechiul Testament. Într-o zi, Dumnezeu i-a vorbit și l-a trimis să meargă în orașul Ninive pentru a predica și a anunța că Dumnezeu s-a săturat de răutatea ninivitenilor. Lui Iona nu i-a plăcut ideea: nu avea nicio dorință de a merge în acest oraș dușman pentru a predica. Așa că a decis să fugă de Domnul și a plecat în direcția opusă.
Într-un loc numit Iope, Iona a găsit o corabie care mergea spre Tarsis, departe de Ninive. Și-a plătit biletul și s-a urcat la bord, sperând să scape de prezența Domnului. Corabia a pornit și călătoria a început. La scurt timp, Dumnezeu a făcut să se dezlănțuie o furtună mare, atât de violentă încât părea că nava se va rupe.
Marinarii au fost foarte speriați și au început să strige la zeii lor. Au aruncat tot ce au putut în mare pentru a ușura greutatea corabiei. Iona se afla pe puntea inferioară, unde adormise. Căpitanul corabiei s-a dus la el, l-a trezit și i-a spus să strige la Dumnezeul său pentru a-i scăpa de moarte.
Marinarii au început să bănuiască faptul că furtuna era o pedeapsă pentru cineva și au decis să tragă la sorți. Au vrut să știe cine era responsabil pentru furtuna teribilă care îi amenința pe toți. Sorțul a căzut pe Iona și l-au întrebat ce făcuse. Iona a mărturisit că se temea de Domnul, Dumnezeul cerului, care a făcut marea și pământul, și că a fugit din neascultare.
Bărbații au fost cuprinși de teamă și l-au întrebat ce ar putea face pentru a calma marea. “Aruncă-mă în mare”, le-a spus Iona. Ei au refuzat, au încercat să aducă corabia la țărm, dar furtuna a devenit mai puternică. Au strigat la Dumnezeul lui Iona să aibă milă și să facă voia Lui, iar ei l-au aruncat pe Iona în mare.
Imediat, furtuna a încetat, iar ei au avut o mare admirație față de Dumnezeu, au oferit o jertfă și i-au făcut jurăminte. Dumnezeu a trimis un pește mare care l-a înghițit pe Iona cu totul, fără să-l rănească, iar Iona a stat în pântecele peștelui timp de trei zile și trei nopți. Iona a început să se roage – ¡știa că nu poate fugi de Dumnezeu! El știa că, deși se afla pe fundul mării și în burta unui pește mare, Dumnezeu îl vedea, îl auzea și era cu el.
Iona a strigat către Dumnezeu, a recunoscut măreția Sa, L-a lăudat și a decis să îndeplinească promisiunile pe care le făcuse Domnului. Dumnezeu a dat porunca și peștele cel mare l-a vomitat pe Iona pe uscat.
Apoi, pentru a doua oară, Dumnezeu l-a trimis pe Iona la Ninive pentru a-și duce mesajul. De data aceasta, Iona a ascultat. Orașul era destul de mare, dar Iona a trecut prin el dând cel mai scurt și mai direct mesaj posibil: “În patruzeci de zile Ninive va fi distrusă!”. Asta a fost tot ce a spus. Un efort minim pentru a face treaba cât mai repede posibil, astfel încât să poată pleca de acolo.
Ceea ce s-a întâmplat l-a surprins foarte mult pe Iona. Niniveții au crezut mesajul lui Dumnezeu, au proclamat un post și s-au smerit în pocăință înaintea lui Dumnezeu. Chiar și regele s-a smerit! El a decretat ca atât oamenii, cât și animalele să se acopere cu saci și să strige către Dumnezeu cu toată puterea lor.
Ce s-a întâmplat? Dumnezeu a văzut ce au făcut ninivitenii, cum s-au pocăit de căile lor rele și a decis să-i ierte. Nu-i va pedepsi!
Iona nu s-a amuzat de mila lui Dumnezeu față de poporul din Ninive. El s-a dus să se plângă lui Dumnezeu. “Vezi, Doamne? Iată de ce mă temeam. Tu i-ai cruțat pe acești oameni după ce eu m-am dus să-i avertizez de pedeapsa Ta. Știam că vei avea milă, pentru că ești un Dumnezeu milostiv”.
Iona, frustrat, i-a cerut lui Dumnezeu să-i ia viața. Dumnezeu l-a întrebat: “Ți se pare bine să fii atât de furios?” Iona a părăsit orașul și s-a dus să se așeze sub un foișor. Dumnezeu a făcut să crească o plantă care i-a dat lui Iona o umbră bună, ceea ce l-a făcut foarte fericit. Dar a doua zi, Dumnezeu a plantat un vierme care a rănit vița de vie și aceasta s-a uscat.
A răsărit soarele, a început să sufle un vânt fierbinte și sufocant, iar Iona era cât pe ce să leșine pentru că nu avea umbră bună. Încă o dată, Iona și-a dorit să fie mort, atât de supărat era că planta murise.
Atunci şi Domnul a zis: „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit.
Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!” (Iona 4:10-11)
Și așa se încheie cartea lui Iona, întărind ideea că Dumnezeu este milostiv și iertător.
Câteva lecții pe care le învățăm din această poveste
1) Nu putem fugi de Dumnezeu: Iona a încercat să plece cât mai departe posibil pentru a vedea dacă Dumnezeu îl va uita pe el și misiunea pe care o primise. Dar a fost în zadar, pentru că Dumnezeu este pretutindeni, este omniprezent, nu putem fugi de El.
2) Dumnezeu îi iartă pe cei care se pocăiesc din inimă: Ninivitenii au ascultat avertismentul lui Iona, s-au pocăit din inimă în fața lui Dumnezeu și acesta i-a iertat. Dumnezeu nu respinge niciodată o inimă căită și smerită (Psalmul 51:17).
3) Dumnezeu îi iubește chiar și pe cei care ni se par de neiubit și le oferă mântuire: Oamenii din Ninive erau dușmani ai poporului lui Dumnezeu, erau cruzi și răi. Cu toate acestea, Dumnezeu le-a trimis un avertisment și le-a dat ocazia să se pocăiască, deoarece Dumnezeu iubește întreaga omenire și dorește ca toți să fie mântuiți (1 Timotei 2:4). El nu alungă pe nimeni fără să-i dea mai întâi șansa de a se pocăi.
4) Dumnezeu dorește și așteaptă ascultare de la copiii Săi: Dacă Îl iubim pe Dumnezeu și suntem copiii Săi, trebuie să-L ascultăm. Neascultarea aduce consecințe, iar acestea ne pot afecta nu numai pe noi, ci și pe cei din jurul nostru, așa cum s-a întâmplat cu cei din barca cu Iona.
