Rugăciunea lui Isus în Ioan 17

Views: 42

În Evanghelii vedem importanța pe care Isus o acordă rugăciunii. El își începea zilele în conversație cu Tatăl și profita de fiecare ocazie pentru a invoca prezența și puterea lui Dumnezeu. Uneori se ruga singur (Marcu 1:35), iar alteori însoțit (Ioan 11:41-42). Se ruga înainte de a mânca (Luca 24:30) și după vindecare (Luca 5:12-16). Rugăciunea a avut un loc special în viața sa.

În Ioan 17 găsim cea mai lungă rugăciune a lui Isus din Biblie. Aceasta se află chiar la sfârșitul slujbei sale pe pământ. Isus tocmai le explicase ucenicilor Săi că în scurt timp nu va mai fi fizic cu ei. El îi avertizează cu privire la ceea ce se va întâmpla după ce va pleca și îi încurajează: “V-am spus aceste lucruri pentru ca în Mine să găsiți pace. În această lume vă veți confrunta cu necazuri, dar aveți curaj! Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).

Rugăciunea lui Isus din Ioan 17 este împărțită în trei secțiuni:

  1. Ioan 17:1-5: Isus se roagă pentru el însuși. El recunoaște că este timpul să se întoarcă la Tatăl.
  2. Ioan 17,6-19: Se roagă pentru ucenicii săi și îi însărcinează cu noua lor misiune.
  3. Ioan 17, 20-25: Se roagă pentru noi, cei care am crezut mai târziu, ca rod al credincioșiei discipolilor săi în transmiterea mesajului său.

Să analizăm fiecare secțiune mai în detaliu.

1. Iisus se roagă pentru el însuși

În capitolul precedent, Isus le vorbea ucenicilor Săi despre ceea ce se va întâmpla în zilele următoare. Aici, Isus își ridică ochii spre cer, ca și cum l-ar privi pe Tatăl, și începe să vorbească cu el. El știe că timpul său pe pământ se apropie de sfârșit, dar nu este interesat decât ca Dumnezeu să fie glorificat. Moartea Sa pe cruce se apropia, la fel și învierea Sa. Sacrificiul său urma să demonstreze măreția iubirii sale și a iubirii Tatălui pentru noi toți.

Isus era mulțumit de lucrarea pe care o făcuse și de rezultatul acestei lucrări: viața veșnică accesibilă tuturor. El a fost puntea prin care s-a restabilit comuniunea deplină cu Tatăl. În El s-a împlinit lucrarea de mântuire a omenirii.

El se întorcea acum la Tatăl. El știa că mai avea de parcurs o porțiune dificilă: moartea pe cruce. Isus alege să se concentreze asupra bucuriei lucrării de răscumpărare pe care o împlinise și asupra faptului că, în curând, după înviere, va fi din nou în prezența lui Dumnezeu “cu slava pe care o aveam cu voi înainte de a exista lumea”.

2. Isus se roagă pentru ucenicii săi

Isus continuă să se roage pentru ucenicii săi. El era fericit că le-a împărtășit viața și cuvintele sale. El subliniază faptul că aceștia nu numai că i-au acceptat cuvintele, dar le-au ascultat și au rămas neclintiți în credință.

Acum mijlocește pentru ei. Îi cere Tatălui să-i protejeze și să-i ajute să aibă unitate. El știa că vor trece prin momente dificile, deoarece, fiind discipolii săi, vor exista oameni care vor căuta să le facă rău. Îi cere din nou lui Dumnezeu să îi protejeze de cel rău. Diavolul ar încerca să oprească lucrarea și să-i atace pe ucenicii săi. Isus îi cere Tatălui să-i protejeze în mod special de astfel de atacuri.

În fața răului din lume, ucenicii au fost sfințiți, transformați prin cuvântul (adevărul) și prin harul lui Dumnezeu. Viața sfințită a ucenicilor lui Isus a demonstrat diferența pe care o face trăirea unei vieți sub stăpânirea sa. Ei reprezentau transformarea pe care Isus o face în viețile celor care îl urmează, iar acest lucru avea să le aducă necazuri și persecuții.

Isus folosește acest moment pentru a-i trimite, însărcinându-i să ducă lumii mesajul vieții veșnice. În câteva zile, el nu va mai fi cu ei. Dar ei erau gata să primească mărturia și să continue lucrarea pentru care îi pregătise.

3. Isus se roagă pentru toți credincioșii.

Isus îi include acum pe toți cei care vor crede în el datorită credincioșiei și efortului discipolilor săi. El era încrezător că ucenicii vor continua lucrarea pe care El o începuse. El știa că porțile Hadesului nu vor birui împotriva bisericii Sale (Matei 16:18). Primul lucru pe care îl cere pentru ucenicii Săi și pentru cei care vor crede datorită mesajului lor este unitatea. Una așa cum avea El cu Tatăl. El cere ca copiii Săi să atingă perfecțiunea în unitate, pentru că aceasta ar fi semnul distinctiv al copiilor Săi. Atunci lumea ar recunoaște că Dumnezeu l-a trimis pe Fiul în lume.

Isus își îndeplinise lucrarea: “Le-am făcut cunoscut cine ești Tu și voi continua să fac acest lucru”. El le arătase calea către Tatăl și va continua cu ei, conducându-i la Tatăl. Amintirea acestei promisiuni a prezenței Sale i-a încurajat și i-a întărit pe copiii Săi de-a lungul generațiilor.

Ucenicii înțeleseseră că Isus era Dumnezeu întrupat, care venise pe pământ cu scopul de a ne apropia de Dumnezeu Tatăl. Acesta este mesajul pe care l-au transmis mai departe. Generațiile ulterioare de urmași ai lui Isus au încă sarcina de a se strădui să atingă perfecțiunea în unitate, astfel încât lumea să recunoască faptul că Isus este Dumnezeu.

Părerea dumneavoastră contează pentru noi
[Total: 1 Promedio: 5]

Scrie un comentariu

Aboneza-te, vei primi notificări prin email cu noile articole!