Views: 3
Principala și cea mai gravă consecință a păcatului este moartea. Biblia afirmă că „plata păcatului este moartea”. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23). Această pedeapsă nu se limitează doar la moartea fizică, ci și la separarea veșnică de Dumnezeu: „ ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!” (Isaia 59:2). Aceasta este cea mai mare consecință a rebeliunii umane împotriva lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, mulți preferă să creadă că Dumnezeu este atât de plin de milă încât va trece cu vederea micile noastre greșeli, erori și abateri. Minciunile neînsemnate, evaziunea fiscală, faptul de a lua acel stilou când nu te vede nimeni sau consumul de pornografie în secret sunt păcate considerate minore, nu-i așa? Problema este că păcatul este păcat, indiferent de amploarea lui. Deși Dumnezeu ne iubește, puritatea Lui este atât de mare încât nu poate tolera răul. Profetul Habacuc îl descrie pe Dumnezeu astfel: „ Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?” Habacuc 1:13.
Dumnezeu nu trece cu vederea păcatele noastre. Dimpotrivă, „Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.” (Numeri 32:23). Unele adevăruri ascunse în adâncul inimii noastre vor fi dezvăluite într-o zi: nu există nimic în întreaga creație care să fie ascuns de Dumnezeu. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. (Evrei 4:13).
Pavel arată clar consecințele păcatului: „ Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6:7). Pavel descrie soarta finală a celor care se complac în păcat: „Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.” (Galateni 6:8). Deși natura păcătoasă poate promite satisfacție, ea duce doar la „putrezire”.
Pavel i-a avertizat pe creștinii din Galicia cu privire la lupta interioară dintre firea și Duhul: „ Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” (Galateni 5:17). Apoi menționează faptele vrednice de osândă ale naturii păcătoase și scoate în evidență drept consecință majoră a unui astfel de comportament: că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Galateni 5:19-21. Cei care trăiesc dedați desfrânării și păcatului seamănă ruina în viața lor prezentă, pierzând orice speranță de viață veșnică.
Biblia îi descrie pe cei care aleg să urmeze calea păcatului ca fiind: având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. (Efeseni 4:18-19). Așadar, o consecință a păcatului este și mai mult păcat. Se experimentează un „fel de necurăție”, însoțită de o înăbușire a conștiinței și o împietrire continuă a inimii.
Este extrem de important să urmăm adevărul spiritual: Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Duhul (1 Corinteni 2:14).
Ignorarea adevărului are consecințe grave, întrucât Dumnezeu îi lasă pe păcătoși să urmeze „dorințele inimii lor necurate”, „pofte rușinoase” și o „minte nebună”: De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Romani 1:24, 26, 28. Acest lucru arată cum Dumnezeu poate permite păcătosului să se autodistrugă urmându-și propriile înclinații.
Dumnezeu clarifică faptul că „ Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. (Ezechiel 18:4). Cei ale căror vieți sunt îndepărtate de Hristos, dar ale căror inimi au fost atinse de Evanghelie, trebuie să urmeze exemplul primilor credincioși: După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” Faptele Apostolilor 2:37-38.
Isus și-a început slujirea cu aceste cuvinte puternice: „ El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15). Ce este Evanghelia? „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Ioan 3:16. Pedeapsa păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 6:23.
