Views: 61
Iisus este Dumnezeu, asta ne spune Biblia. Dumnezeu, ființa supremă care a creat totul, a decis să se dezvăluie ca o Treime: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. Sunt trei funcții, dar o singură esență și un singur Dumnezeu. Fiecare dintre aceste trei persoane este o manifestare specială a lui Dumnezeu.
Isus este Dumnezeu întrupat. El a devenit om și a venit pe pământ cu misiunea de a salva omenirea de păcatele sale. Numele Isus înseamnă salvator, eliberator, Domnul salvează. Este un nume care vorbește despre sarcina pe care Isus a venit să o îndeplinească. Un alt nume sub care este cunoscut Isus – Hristos – este forma grecească a termenului ebraic “Mesia”, cel uns așteptat care va aduce libertate și mântuire.
Fiind pe deplin om, Isus era, de asemenea, pe deplin divin. În timpul vieții sale pământești, a ales să se supună Tatălui și să trăiască ca o ființă umană, dar fără să păcătuiască sau să înceteze să fie Dumnezeu. Acest lucru nu este ușor de înțeles, dar există câteva lucruri care ne pot ajuta să înțelegem cum Isus, deși om, a fost și este Dumnezeu.
El a venit cu sarcina de a lua pedeapsa pentru păcatele noastre și de a restabili relația noastră cu Dumnezeu. Păcatul ne separă de Dumnezeu, dar Isus a venit să aducă mesajul mântuirii și să ne elibereze de puterea păcatului. El a murit pe cruce și a plătit prețul pentru pedeapsa noastră. Dacă Îl acceptăm ca Domn și Mântuitor al nostru, putem avea acces la viața veșnică.
Dacă cineva încearcă să vă spună că Isus nu este Dumnezeu în carne și oase, închideți urechile, pentru că oricine crede această blasfemie nu va intra în Rai. Isus a spus că dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre. Dacă Isus nu era Dumnezeu, cum ar fi putut să moară pentru păcatele noastre?
Nu doar păcatele tale sau ale mele, ci ale tuturor celor ce vor crede în el. Dumnezeu a spus că El este singurul Mântuitor. Poate Dumnezeu să mintă? Scripturile spun clar că există un singur Dumnezeu, deci trebuie să crezi în Trinitate. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt 3 persoane divine într-unul singur.
Aceste versete biblice au rolul de a arăta și dovedi că Isus este Dumnezeu, spre deosebire de ceea ce învață mormonii. Fariseii erau supărați pentru că Isus pretindea că este Dumnezeu. Dacă tu susții că Isus nu este Dumnezeu, ce te face diferit de farisei?
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)
A pretins vreodată Isus că este Dumnezeu?
Isus a pretins că este Dumnezeu în mai multe rânduri. S-a numit pe Sine însuși Fiul lui Dumnezeu și, în sens biblic, această expresie vorbește clar despre divinitatea Sa. Nu ar trebui să ne gândim la relația umană dintre un tată și un fiu așa cum o cunoaștem astăzi. Este ceva mult mai profund care face aluzie la Dumnezeu întrupat în Isus. Acesta este motivul pentru care evreii au reacționat cu furie atunci când Isus a pretins că este Fiul lui Dumnezeu.
Iudeii i-au răspuns:
Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” (Ioan 19:7)
Pentru ei, Iisus merita moartea pentru că se făcuse egal cu Dumnezeu, adică pretindea că este Dumnezeu.
De asemenea, Iisus pretindea că are o legătură unică și specială cu Dumnezeu Tatăl, o legătură pe care nimeni altcineva nu o avea. În Ioan 10:30, Isus a spus că El și Tatăl erau una: “Eu și Tatăl suntem una.
O altă afirmație pe care a făcut-o Iisus a fost aceea de a se declara “Eu sunt” (Yahweh), folosind același nume divin pe care Dumnezeu i l-a dezvăluit lui Moise în Exodul 3:14.
Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. (Ioan 8:28)
Isus a fost împlinirea promisiunilor din Vechiul Testament și El a afirmat acest lucru. El a fost Mesia cel promis!
Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” (Luca 24:44)
Isus a pus accentul pe misiunea Sa de Mântuitor, căci numai prin El putem fi salvați. Dorința Sa de a salva lumea nu a fost exprimată doar prin cuvintele Sale. Faptele Sale au arătat interesul autentic din inima Sa de a-i salva pe toți și de a-i apropia de Dumnezeu Tatăl.
Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! (Ioan 12:47)
Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19:10)
Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. (Ioan 3:17)
Isus sa făcut una cu Dumnezeu Tatăl
“Io şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30)
Este o afirmație profundă a lui Isus Hristos, reflectând unitatea și identitatea Sa cu Dumnezeu Tatăl. Această declarație transcende înțelegerea noastră umană, evidențiind natura divină a lui Isus și relația Sa unică cu Tatăl ceresc. În aceste cuvinte, Isus exprimă o comuniune perfectă și o unitate inefabilă cu Dumnezeu, subliniind esența Trinității și misterul divinității Sale. În contextul Evangheliei după Ioan, această afirmație ilustrează nu doar unitatea în scop și voință, ci și esența divină a lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu. Este o declarație care invită la contemplare și adorare, aducând în lumină profunzimea relației divine dintre Isus și Tatăl în planul mântuirii umanității.
Smerenia divină a lui Isus: Filipeni 2:5-6″.
Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, (Filipenses 2:5-6)
Filipeni 2:5-6 oferă o perspectivă intrigantă asupra divinității lui Isus Hristos. Textul spune: ” Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El, deși avea chipul lui Dumnezeu, n-a socotit o pradă de apucat faptul de a fi asemenea cu Dumnezeu.”
Aici, se subliniază că Isus, deși avea inițial natura și slava divină, a ales să se întrupeze și să renunțe temporar la preeminența Sa pentru a deveni om. Această renunțare nu înseamnă că Isus și-a pierdut divinitatea, ci că a adăugat umanitatea la natura Sa divină. În ciuda aparențelor exterioare umane, el rămâne deplin Dumnezeu.
Prin această acțiune de umilință, Isus nu și-a negat divinitatea, ci a arătat o iubire și o smerenie incredibile, aducând în același timp o revelație uluitoare asupra relației complexe dintre divinitate și umanitate în persoana Sa. Filipeni 2:5-6 ne invită astfel să reflectăm la misterul divinității lui Isus și la profunzimea sacrificiului Său pentru binele nostru.
Unitatea divină: Iisus și manifestarea naturii Sale în Ioan 17:21.
Ioan 17:21 oferă o perspectivă profundă asupra divinității lui Isus Hristos în contextul rugăciunii Sale înainte de trădare și crucificare. În această porțiune, Isus roagă, spunând:
“Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21)
Această rugăciune reflectă unitatea profundă dintre Isus și Dumnezeu Tatăl. Isus vorbește despre o comuniune divină, subliniind legătura strânsă și inseparabilă dintre El și Tatăl. Afirmația că toți să fie una înseamnă o unitate spirituală și divină a credincioșilor, reflectând, de asemenea, unitatea dintre creștini și Dumnezeu în Hristos. Textul oferă o perspectivă puternică asupra divinității lui Isus, arătând că El este parte integrantă a aceleiași unități divine cu Tatăl, iar această unitate se extinde și asupra credincioșilor Săi. Este o mărturie a naturii Sale divine și a dorinței Sale pentru unitate spirituală în mijlocul celor care cred în El.
Controversa divină: Isus și acuzația de blasfemie în Ioan 10:33
Ioan 10:33 evidențiază un moment în care interlocutorii lui Isus au acuzat că acesta pretinde a fi Dumnezeu, iar versetul spune:
“Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” (Ioan 10:33)
Acest pasaj ilustrează cum oamenii vedeau învățăturile și afirmațiile lui Isus ca fiind revendicări la adresa divinității. Acuzația lor sugerează că Isus, prin afirmațiile Sale, se identifica cu Dumnezeu într-un mod care i-a stârnit indignarea. Interpretarea lor a mesajelor lui Isus îi duce la concluzia că El se face pe Sine însuși Dumnezeu, iar acest lucru este considerat drept o blasfemie.
Textul subliniază astfel modul în care învățăturile și acțiunile lui Isus au generat discuții aprinse și dispute cu liderii religioși ai vremii, subliniind aspecte importante ale înțelegerii divinității Sale și a impactului pe care l-a avut asupra celor din jur.
Disputa divină: Isus, Sabatul și egalitatea cu Dumnezeu în Ioan 5:18
Ioan 5:18 surprinde o altă situație în care autoritățile religioase au reacționat la acțiunile lui Isus, afirmând:
“Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.” (Ioan 5:18)
Acest verset adaugă încă o dimensiune înțelegerii divinității lui Isus, deoarece el își asumă o relație unică cu Dumnezeu Tatăl, afirmându-și egalitatea cu El. Pentru liderii religioși ai vremii, această afirmație era extrem de controversată și considerată blasfemie, justificând astfel dorința lor de a-L elimina pe Isus.
Textul subliniază că, în ochii contemporanilor săi, Isus nu era doar un învățător sau un profet, ci pretindea o relație specială cu Dumnezeu și o divinitate care a provocat reacții intense din partea celor care au respins această pretenție.
La început: Divinitatea lui Isus revelată în Ioan 1:1
Ioan 1:1 este un verset fundamental care evidențiază divinitatea lui Isus Hristos încă de la începutul Evangheliei. Textul spune:
“La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1:1)
Acest verset subliniază prezența lui Isus Hristos înainte de creație, numindu-L “Cuvântul.” Prin formularea sa, Ioan ne arată că Cuvântul nu doar că era prezent, ci era și cu Dumnezeu și, în mod esențial, că Cuvântul Însuși era Dumnezeu. Astfel, Ioan stabilește divinitatea lui Isus în mod clar încă de la începutul Evangheliei.
“Ioan 1:1” servește ca temelie solidă pentru înțelegerea creștină a Trinității și a faptului că Isus Hristos, ca Cuvânt și Dumnezeu, a fost prezent la crearea lumii și este de o esență divină. Acest verset constituie un punct central în afirmarea divinității lui Isus în contextul revelației creștine.
Întruparea divină: Manifestarea Dumnezeirii în Isus, conform Ioan 1:14
Ioan 1:14 aduce o continuitate profundă despre divinitate a lui Isus Hristos, construită pe fundamentul stabilit în Ioan 1:1. Textul spune:
“Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:14)
Acest verset subliniază nu doar preexistența lui Isus, ci și incarnația Sa, adică venirea Lui în lume sub forma umană. “Cuvântul făcut trup” arată că Dumnezeu însuși a devenit carne în persoana lui Isus. Ideea este extraordinară și marchează un punct crucial în planul de mântuire divin, arătând cum Dumnezeu nu doar a vorbit oamenilor, ci S-a identificat cu ei în mod direct prin Isus Hristos.
Ioan 1:14 adaugă adâncime și tangibilitate divinității lui Isus, evidențiind că această divinitate nu este abstractă, ci a devenit palpabilă și accesibilă prin prezența și lucrarea lui Isus pe pământ. Este un pasaj care ilustrează minunea și iubirea divină exprimată în încarnarea lui Isus.
Revelația divină: Iisus, adevăratul Dumnezeu și viața veșnică conform 1 Ioan 5:20.
1 Ioan 5:20 aduce o declarație puternică despre divinitatea lui Isus Hristos. Textul afirmă:
“Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:20)
Aici, apostolul Ioan sintetizează esența credinței creștine: cunoașterea lui Dumnezeu prin Fiul Său, Isus Hristos. “Fiul lui Dumnezeu” este prezentat nu doar ca un învățător sau exemplu moral, ci ca sursa de pricepere și cunoaștere spirituală, fiind însuși “Cel Adevărat.”
Textul afirmă clar divinitatea lui Isus, numindu-L “Dumnezeul adevărat și viața veșnică.” Prin aceasta, Ioan subliniază că în cunoașterea și relația cu Isus Hristos, creștinii au acces la adevărul suprem și la viața eternă. Este un pasaj care ilustrează că în persoana lui Isus, divinitatea și umanitatea se întâlnesc, oferind credincioșilor înțelegere și acces la realități spirituale profunde.
Iisus Hristos este singura cale spre cer.
Romani 10:13 prezintă un verset simplu, dar profund, care evidențiază accesibilitatea divinității lui Isus Hristos în viața credincioșilor. Textul afirmă:
“Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”. (Romani 10:13)
Această declarație simplă condensează esența mesajului evanghelic. Ea subliniază că oricine, oricând, poate apela la Numele Domnului, adică la Isus Hristos, pentru a primi mântuirea. Aici, divinitatea lui Isus este prezentată ca izvor al mântuirii, accesibil tuturor celor care Îl cheamă.
Romani 10:13 evidențiază generozitatea divină și deschiderea lui Isus pentru a primi pe toți cei care îl caută. Este o invitație universală la mântuire, subliniind că divinitatea lui Isus se manifestă în puterea și înțelepciunea Sa de a oferi mântuirea într-un mod simplu și accesibil.
Primul și ultimul: Există un singur Dumnezeu
Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe Urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. (Isaia 44:6)
Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe Urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. (1 Corinteni 8:6)
Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: „Iată ce zice Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel ce a murit şi a înviat: (Apocalipsa 2:8)
Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. (Apocalipsa 1:17-18)
Numai Dumnezeu poate fi adorat. Isus a fost adorat.
După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2:1-2)
Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat. (Matei 28:8-9)
Trinitatea: Este Isus Dumnezeu?
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. (Matei 28:19)
Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin. (2 Corinteni 13:14)
Citeste mai mult despre: Sfânta Treime
L-au recunoscut alții ca fiind Dumnezeu?
Cum l-au perceput alții pe Isus și ce au spus despre el? Iisus a inspirat o mare varietate de reacții. Unii l-au privit ca pe un învățător sau profet și i-au apreciat învățăturile. Alții l-au recunoscut ca Dumnezeu și l-au urmat. Cu toate acestea, mulți alții l-au respins categoric și l-au vorbit de rău. Să ne uităm la câteva dintre expresiile folosite de oameni pentru a vorbi despre Isus.
1. Ioan Botezătorul l-a numit Mielul lui Dumnezeu.
Chiar la începutul slujbei lui Isus, Ioan Botezătorul l-a văzut de departe și l-a numit Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.
A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29).
Această frază este o referire directă la scopul lui Isus pe pământ. El a venit să fie adevăratul și ultimul Miel de Paște despre care se vorbește în Exodul 12:6. Prin Isus și prin jertfa Sa pe cruce, păcatele noastre sunt șterse complet și total.
2. Femeia samariteană l-a numit Hristos
În conversația pe care Isus a avut-o cu femeia samariteană de la fântână, aceasta l-a recunoscut ca profet și ca fiind Hristosul. Isus nu numai că îi cunoștea trecutul, dar i-a insuflat și o nouă speranță în adâncul inimii ei.
„Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc. (Ioan 4:19)
Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. (Ioan 4:28-30)
3. Bartimeu a strigat către El, numindu-L Fiul lui David.
Este interesant de observat că au existat momente în care persoana cea mai puțin așteptată s-a dovedit a avea o percepție spirituală clară a lui Isus. Acest lucru s-a întâmplat cu orbul Bartimeu. El dorea să fie vindecat și, când a auzit că Isus trecea pe drumul pe care se afla, a declarat că Isus este Fiul lui David, Mesia. Rezultatul îndrăznelii sale? Vindecarea sa fizică și spirituală.
Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă. El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” (Marcu 10:46-48)
Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!” (Marcu 10:52)
4. Petru L-a identificat ca fiind Hristosul
Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: unul din proroci.” „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt Eu?” „Tu eşti Hristosul!”, I-a răspuns Petru. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El. (Marcu 8:27-30)
În timp ce mergeau, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi ce spuneau oamenii despre El. Nu a existat un singur răspuns. Unii dintre oameni spuneau că era Ioan Botezătorul, alții că era profetul Ilie, iar alții că era unul dintre profeți.
Cu toate acestea, când Isus i-a întrebat pe discipolii săi cine spuneau că este, Petru a răspuns imediat: “Tu ești Hristosul!” Petru, care îl cunoștea foarte bine și care își împărțea viața cu el, nu a avut nicio îndoială cu privire la cine era Isus: Mesia, Mântuitorul.
5. Toma l-a numit Domn și Dumnezeu
După învierea sa, Isus s-a arătat discipolilor săi. Toma nu era acolo și, când ceilalți i-au povestit ce s-a întâmplat, nu i-a crezut. Opt zile mai târziu, Isus li s-a arătat din nou, iar Toma era acolo. Isus, cunoscând îndoielile lor, i-a arătat rănile de la răstignire (așa cum ceruse Toma), iar Toma a recunoscut atât domnia, cât și divinitatea lui Isus.
După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:26-28)
Minunile lui Isus, semn al puterii sale divine
Au fost multe minuni și semne pe care Isus le-a făcut în cei 3 ani de slujire. Nu numai atât, Isus a fost și generos în a acorda iertarea păcatelor tuturor celor care veneau la el cu pocăință și își mărturiseau nevoia de el. Cum a putut să facă toate aceste minuni și chiar să ierte păcatele? Putea să o facă pentru că era Dumnezeu. El se mișca cu toată puterea și autoritatea lui Dumnezeu și nimic nu era imposibil pentru el.
Iertarea păcatelor L-a adus pe Isus în necazuri cu cărturarii și fariseii. Cu o ocazie, ei au adus un paralitic la Isus pentru a fi vindecat, iar Isus, înainte de a-l vindeca, i-a spus: “Păcatele tale sunt iertate”. Acest lucru i-a înfuriat pe cărturari, care l-au acuzat de blasfemie.
când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor: „Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sunt iertate”, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă”? Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele „Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (Marcu 2:5-12)
Miracolele pe care Iisus le-a făcut în timpul slujbei sale, cum ar fi vindecarea bolnavilor, alungarea demonilor și învierea morților, au fost dovezi clare ale divinității sale. Iertarea păcatelor este un lucru pe care numai Dumnezeu are puterea de a-l face, iar slujirea lui Iisus a fost caracterizată și de acest lucru: a iertat păcatele. În el, oamenii au găsit o nouă oportunitate.
Slujirea lui Iisus a fost una cu o mare putere. El i-a vindecat pe cei bolnavi de diferite boli, i-a eliberat pe cei posedați de demoni și chiar a înviat morți. Puterea lui Dumnezeu era asupra lui! Două exemple izbitoare de învieri săvârșite de Isus sunt învierea fiicei lui Iair (Luca 8:49-55) și învierea lui Lazăr (Ioan 11:38-44).
Învierea Sa: dovada definitivă
Putem spune că dovada cea mai clară și definitivă a divinității lui Iisus este învierea sa după răstignire și moarte. Prin învierea sa, Isus a dovedit că avea putere asupra morții și că mesajul său, tot ceea ce a predicat, era adevărat.
Au fost mulți cei care l-au văzut pe Hristos înviat. Realitatea învierii lui Isus le-a insuflat ucenicilor Săi o nouă speranță și curaj. Cine l-a văzut pe Hristos înviat? Unii dintre numeroșii oameni care L-au văzut pe Isus înviat au fost: Sf:
- Maria Magdalena și o altă Maria (Matei 28:1-10).
- Doi ucenici care se îndreptau spre Emaus (Luca 24:13-32).
- Petru (Luca 24:34)
- Cei unsprezece ucenici (Matei 28:16-20, Luca 24:36-49, Faptele Apostolilor 1:1-5)
- Mai mult de 500 de persoane (1 Corinteni 15: 6)
- Pavel (1 Corinteni 15: 8-9)
întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. (Romani 6:9-10)
Învierea lui Isus a dovedit că El era Dumnezeu. Învierea Sa nu a necesitat intervenția nimănui. Isus, fiind Dumnezeu, avea toată puterea de a învia și a înviat și a înviat, a înviat. Moartea nu are mai multă putere decât Dumnezeu.
“Natura lui Dumnezeu este cel mai perfect revelată în viața și învățăturile lui Iisus din Nazaret, așa cum sunt consemnate în Noul Testament al Bibliei, care a fost trimis de Dumnezeu pentru a revela natura divină, rezumată în “Dumnezeu este dragoste””.
