Views: 160
De-a lungul istoriei lumii, nicio persoană nu a demonstrat puterea supranaturală și autoritatea divină a lui Dumnezeu așa cum a făcut-o Iisus Hristos. De fapt, Ioan consemnează că Isus a făcut atât de multe lucrări uimitoare, inclusiv minuni, încât „dacă fiecare dintre ele ar fi scrisă, nu cred că întreaga lume ar avea loc pentru cărțile care s-ar scrie” (Ioan 21:25). Minunile făcute de Isus nu au fost simple demonstrații de putere și nici spectacole pentru a distra masele. Erau revelații divine, dovezi irefutabile ale identității Sale ca Fiu al lui Dumnezeu, Mesia, Mântuitorul exclusiv al lumii.
De fiecare dată când Dumnezeu intervine în ordinea naturală cu puterea Sa supranaturală și schimbă lucrurile, a avut loc un miracol. Ca Dumnezeu întrupat, Isus a arătat această putere divină de nenumărate ori, în mod instantaneu, cu o rată de succes de 100%. Acesta este motivul pentru care, în evanghelia sa, apostolul Ioan nu numește pur și simplu aceste acte „”minuni„”, așa cum fac ceilalți autori ai evangheliilor. În schimb, el le numește „semne” (greacă: sēmeion), dovezi că Isus nu este doar o cale, ci Calea, nu doar un adevăr, ci Adevărul și nu doar o viață, ci Viața.
Scopul miracolelor: credința, nicidecum fascinația
Miracolele lui Isus nu au fost niciodată menite să fie spectacole pentru divertismentul mulțimii. Ele erau menite să conducă inimile la El, dar multe inimi erau împietrite. De fapt, Isus i-a mustrat pe farisei, care au cerut să vadă un semn după ce au făcut multe, numindu-i „răi și perverși” (Matei 12:39). Isus deplângea dorința omenirii de a vedea semne și minuni, dorința pentru spectaculos, deoarece aceasta stătea în calea credinței. Scopul Său nu era să satisfacă curiozitatea umană, ci să facă inimile să creadă în El pentru mântuire.
Mulți Îl căutau pentru vindecare, hrană și eliberare, dar doar câțiva recunoșteau că adevăratul miracol era Isus Însuși. Scopul final al fiecărui miracol nu era alinarea fizică imediată a celor bolnavi, ci revelarea lui Isus ca Mântuitor al omenirii.
Șapte semne: Minunile din Evanghelia lui Ioan
Ioan și-a structurat Evanghelia în jurul a șapte minuni care au condus la învierea lui Iisus. Fiecare are o semnificație, nu doar fizică, ci și spirituală. Fiecare dintre minunile din Evanghelia după Ioan este menită să transmită un adevăr biblic mai profund, dincolo de minunea în sine. Fiecare dintre ele dezvăluie insuficiența și nevoia noastră și toată suficiența și providența Domnului Isus.
1. Prin transformarea apei în vin, Isus ne asigură că doar El are puterea de a ne schimba viața (Ioan 2:1-11).
La o nuntă din Cana, Iisus a făcut prima sa minune, transformând apa în vin. A fost un semn nu numai al autorității sale asupra creației, ci și al puterii sale de transformare. Ca răspuns la cererea mamei sale, Isus a salvat familia mirelui de la o întreagă generație de rușine socială, jenă și rușine. Și le-a dat nu doar atât cât să se poată descurca; le-a oferit din belșug cel mai bun vin. Isus schimbă apa legalismului și incertitudinii noastre în vinul libertății și al siguranței vieții veșnice.
2. Prin vindecarea bolnavilor, Isus învinge ceea ce ne paralizează și ne împiedică credința (Ioan 4:46-54).
Când funcționarul regelui s-a dus la Isus pentru a-i cere să-i vindece fiul, el nu știa că propria lui inimă avea nevoie de vindecare. Avea credință, suficientă pentru a-i cere ajutorul lui Isus, dar pusese limite puterii lui Isus, gândindu-se că acest vindecător ar fi trebuit să se deplaseze până la fiul său. Cu toate acestea, fără măcar să-l vadă pe băiat, Iisus l-a declarat vindecat. Oficialul regelui a crezut și chiar a petrecut noaptea în Cana, lipsit de griji și frică. Și pentru că puterea lui Isus nu era limitată de timp sau spațiu, nobilul și întreaga sa familie au crezut.
3. Prin vindecarea paraliticilor, Isus învinge disperarea noastră (Ioan 5:1-15).
Mulți trăiesc în slăbiciune spirituală, cedând apatiei și disperării. Omul care fusese paralizat timp de 38 de ani era așa: slăbise atât în ceea ce privește voința, cât și în ceea ce privește mădularele sale. Atunci Isus l-a întrebat: „Vrei să fii vindecat?” (versetul 6). Atunci Hristos, care era singurul care îl putea vindeca, i-a vindecat trupul și sufletul.
4. Prin hrănirea mulțimii, Isus demonstrează că îngrijorarea noastră este nefondată în lumina surselor Sale inepuizabile (Ioan 6:1-14).
Ucenicii au început să intre în panică din cauza foamei mulțimii, iar Isus i-a provocat să îi hrănească. Când Andrei a adus în fața Lui un băiat cu cinci pâini și doi pești, Isus a onorat acel pas de credință și a oferit în mod miraculos mai mult decât suficient pentru a hrăni mulțimea de 5 000 de oameni. Atunci când ucenicii lui Hristos fac un pas în credință, atât atunci, cât și acum, El oferă din belșug, conform bogăției slavei Sale.
5. Umblând pe apă, Isus își dezvăluie suveranitatea asupra furtunilor vieții (Ioan 6:16-21).
Când ucenicii au fost prinși într-o furtună, Isus nu a venit imediat la ei: omnipotența își poate permite să aștepte. Dar El vine întotdeauna la momentul potrivit. El a venit la ei în mijlocul furtunii, mergând pe mările înșelătoare, prin întuneric și spumă, complet în control. El le-a spus: „Eu sunt; nu vă temeți” (v. 20). Înainte de a-i scoate din furtună, iubitorul nostru Mântuitor a îndepărtat furtuna din inimile lor, demonstrând că El este Domnul oricărei noastre furtuni.
6. Prin deschiderea ochilor orbului, Isus arată că El este lumina lumii (Ioan 9:1-41).
Această minune a dat o mărturie unică despre divinitatea Domnului Isus, deoarece redarea vederii orbilor era ceva ce numai Mesia putea face. La vindecarea acestui orb, ucenicii erau preocupați de cauza orbirii sale, însă Isus era preocupat de pocăință și restaurare. Cu toții ne naștem orbi din punct de vedere spiritual, dar pentru că Isus și-a închis ochii în moarte pe crucea Calvarului, noi îi putem deschide pe ai noștri pe deplin atunci când privim la Hristos cel înviat, lumina lumii.
7. Prin învierea morților, Isus declară că El are ultimul cuvânt: victoria (Ioan 11:1-44)!
Când Isus l-a chemat pe Lazăr din mormânt, El a prefigurat propria Sa înviere, demonstrând că doar El deține cheile vieții și ale morții. De fapt, prin învierea lui Lazăr, Isus îi asigură pe toți cei care se încred în El ca Mântuitor și Domn că și ei vor fi înviați, și nu doar fizic. Atunci când credem în Hristos, El ne învie duhul mort, astfel încât, chiar și de această parte a cerului, putem experimenta o viață din belșug prin El.
Voi credeți?
Ioan a consemnat aceste minuni, aceste semne incredibile ale divinității Domnului Isus, „ Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.” (Ioan 20:31). Același Iisus care a făcut aceste semne domnește și astăzi. De pe tronul Său de la dreapta Tatălui, El continuă să facă cele mai mari minuni: mântuirea păcătoșilor.
Dacă nu v-ați pus încă credința în Isus, acum este momentul. El este singurul Dumnezeu adevărat, singurul demn de închinarea ta. Miracolele Sale o arată, iar învierea Sa o dovedește. Acceptați-L astăzi în inima voastră și experimentați pentru totdeauna „pe Hristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27).
Astăzi, mulți îmbrățișează învățăturile morale și sociale ale lui Isus, dar neagă miracolele care dovedesc Domnia Sa: nașterea Sa din fecioară, viața Sa fără păcat, moartea Sa ispășitoare și învierea Sa trupească. Vino la Isus cu pocăință și credință pentru a primi darul vieții veșnice.
