Cine erau Nefilimii și uriașii conform Bibliei?

Views: 26

Biblia conține câteva referințe fascinante despre ființe enigmatice cunoscute sub numele de Nefilimi și diverse tipuri de uriași. Aceste figuri misterioase au generat secole de dezbateri teologice, speculații și interpretări diverse. În acest articol, vom explora referințele biblice la Nefilimi și uriași, precum și diferitele interpretări ale acestor pasaje.

Există unele versete din Biblie care sunt greu de înțeles sau de explicat și care, de obicei, fac obiectul multor speculații. De exemplu, atunci când Biblia vorbește despre Nephilim sau despre uriașii de pe pământ înainte de potop, la cine se referă? Prima și cea mai notabilă menționare a Nefilimilor apare în Geneza 6:1-4 citim următoarele:

Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, 2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. 3 Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” 4 Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. (Geneza 6:1-4)

Cuvântul ebraic „Nefilim” (נְפִילִים) este transliterat, nu tradus, în multe versiuni ale Bibliei. În Septuaginta (traducerea greacă a Vechiului Testament), cuvântul este tradus prin „giganți” (γίγαντες), de unde provine cuvântul „uriași” sau „giganți”.

Etimologic, termenul „Nefilim” poate deriva din rădăcina ebraică „nafal” (נפל), care înseamnă „a cădea” sau „a coborî”, sugerând posibil ființe „căzute” sau „coborâte”.

Giganții (sau nefilimii) menționați în aceste versete au fost rodul unirii fiicelor oamenilor cu fiii lui Dumnezeu. Expresia „fiicele oamenilor” nu prezintă nicio problemă. Versetele arată clar că acestea erau femei atrăgătoare din punct de vedere fizic. Partea dificilă este să înțelegem la cine se referă când se vorbește despre „fiii lui Dumnezeu”. Cine erau aceștia?

De-a lungul anilor au apărut diverse interpretări care încearcă să explice această frază, dar nu există un consens clar asupra niciuneia dintre ele. Acesta este unul dintre acele pasaje despre care putem specula, dar nu îl vom înțelege cu adevărat pe deplin atât timp cât vom trăi pe pământ. Să ne uităm la un rezumat al celor mai cunoscute trei interpretări.

Cine au fost fiii lui Dumnezeu?

1) Monarhi sau oameni puternici care au abuzat de puterea lor.

Unii susțin interpretarea că fiii lui Dumnezeu erau monarhi sau regi foarte puternici. Aceștia, în loc să se căsătorească cu femei educate și culte, s-au căsătorit sau au avut relații nelegitime cu femei de rând. Se pare că unii au abuzat de puterea lor și și-au forțat relațiile cu aceste femei. Acest lucru a dus la multă corupție și decădere morală în societate.

Principalul argument împotriva acestei interpretări este că israeliții nu au folosit niciodată expresia „fiii lui Dumnezeu” pentru a se referi la conducătorii lor. Un alt aspect care trebuie luat în considerare este că aceasta nu explică nici de ce copiii născuți din aceste cupluri erau atât de mari, puternici sau demni de a fi numiți eroi.

2) Linia evlavioasă a lui Seth

Aceasta este probabil cea mai comună interpretare contemporană. Se referă la căsătoria dintre fiii evlavioși ai lui Set cu femei rele care proveneau din linia lui Cain, care a dus la coruperea ambelor linii.

Cain îl ucisese pe fratele său Abel, iar Biblia nu spune nimic bun despre urmașii săi. Cu toate acestea, se spune despre Set că a fost făcut după chipul tatălui său, Adam. De asemenea, se afirmă că el a fost trimis în locul lui Abel, care, conform Genezei 4:4, Îl mulțumise pe Dumnezeu cu jertfa sa.

Argumentele împotriva acestei interpretări sunt următoarele:

• Nicăieri în Vechiul Testament expresia „fii ai lui Dumnezeu” nu mai este folosită pentru a se referi la ființe umane.
• Se menționează doar căsătoriile dintre bărbați evlavioși din neamul lui Set cu femei rele din neamul lui Cain. Nu au existat căsătorii ale femeilor evlavioase din neamul lui Set cu bărbați răi din neamul lui Cain? Toate femeile din neamul lui Cain erau rele și ticăloase?
• Din nou, nu există nicio explicație de ce fiii acestor cupluri erau uriași și viteji.

3) Îngeri căzuți (demoni)

Aceasta pare să fie cea mai veche interpretare. Aceasta susține că pasajul se referă la căsătoriile dintre îngerii căzuți și femeile umane. Aceste căsătorii au adus o mare corupție omenirii și aproape au cauzat exterminarea rasei umane prin potop.

Există relatări în Biblie care vorbesc despre îngeri care apar într-un corp uman pentru a transmite un mesaj cuiva. Aceste pasaje dau o oarecare credibilitate acestei interpretări. De exemplu, există îngerii care le-au vorbit lui Avraam și Sarei în Geneza 18-20 pentru a profeți despre copilul pe care urmau să îl aibă și pentru a avertiza asupra pedepsei pe care o va suferi orașul Sodoma.

În pasajul despre Sodoma (Geneza 19:4-5), este relatată o situație foarte ciudată. Oamenii din Sodoma au venit noaptea la casa lui Lot, pentru că voiau să-l forțeze să le dea bărbaților (care erau îngeri cu trup omenesc) să facă sex cu ei. Atât de mare era răutatea oamenilor din Sodoma la acea vreme!

În Vechiul Testament, expresia „fiii lui Dumnezeu” este folosită în mod obișnuit pentru a se referi la îngeri. Prin urmare, pare logic să acceptăm că Geneza 6:1-4 se referă și la ei. Pe de altă parte, aceasta este singura interpretare care pare să explice în vreun fel motivul pentru statura și natura eroică a copiilor născuți din aceste căsătorii.

Totuși, această interpretare are și puncte slabe:

• Cartea apocrifă a lui Enoh, pe care se bazează aproape toate pasajele care susțin această interpretare, a fost scrisă la cel puțin 1000 de ani după ce evenimentele au avut loc, ceea ce deschide ușa multor interpretări folclorice sau tradiționale.
• Îngerii sunt ființe spirituale, ei nu au corpuri fizice. Isus spune în Marcu 12:25: „Când morții vor învia din morți, ei nu se vor căsători și nici nu vor fi dați în căsătorie, ci vor fi ca îngerii din ceruri”, ceea ce arată clar că îngerii din ceruri nu se căsătoresc. Desigur, atunci când vorbim despre îngerii căzuți ne referim la îngerii care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și acționează contrar preceptelor Sale.

Ce versete sunt cele care susțin această interpretare?

Iov 1:6 și Iov 2:1- În aceste versete din Iov vedem un contrast subtil între Satana și fiii lui Dumnezeu, ei nu par să facă parte din același grup. Prin urmare, nu este clar că ele vorbesc despre îngerii căzuți.

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Dom nului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.(Iob 1:6)

În 2 Petru 2:4- Petru vorbește aici despre momentul în care Dumnezeu i-a aruncat pe îngerii căzuți în iad. El subliniază pedeapsa pe care au primit-o de la Dumnezeu și nu spune nimic care să valideze în mod direct cartea lui Enoh sau legendele referitoare la Nefilim.

Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; (2 Petru 2:4)

Iuda 1:6 subliniază, de asemenea, pedeapsa lui Dumnezeu pentru răutatea îngerilor căzuți și neascultarea lor și nu argumentează cu privire la identitatea fiilor lui Dumnezeu.

El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. (Iuda 1:67)

Ce s-a întâmplat cu uriașii sau nephilimii?

Nefilimii sau uriașii menționați în cartea Geneza au pierit în potop. Ei au pierit împreună cu toți oamenii și animalele care nu au intrat în arcă cu Noe și familia sa (Geneza 6 și 7).

Cum rămâne cu uriașii menționați în Biblie după potop?

Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.” (Numeri 13:33)

Alte referințe la uriași în Biblie

Pe lângă Nefilimi, Biblia menționează și alte grupuri de uriași:

1. Refaiții – Menționați în Deuteronom 2:11, 20 și 3:11-13, Iosua 12:4, 13:12, și în alte pasaje.
2. Emimii – Menționați în Deuteronom 2:10-11 ca un popor mare și numeros, „înalți ca Anachimii”.
3. Zamzumimii – Menționați în Deuteronom 2:20-21 ca un popor mare, numeros și înalt.
4. Anachimii (Fiii lui Anac) – Menționați în Numeri 13:33, Deuteronom 9:2, și Iosua 14:15.

Uriașii menționați în Biblie după potop nu erau Nephilim. Toți nefilimii au pierit în potop. Cei menționați ulterior aparțineau unor rase de oameni foarte mari și puternici datorită variațiilor genetice. De exemplu, Deuteronomul 2 și 3 îi menționează pe emiți, anakiți și refaimi.

Unul dintre uriașii despre care am auzit aproape cu toții este Goliat, uriașul pe care micul David l-a învins (1 Samuel 17). Care, conform 1 Samuel 17:4, avea „șase coți și o palmă” înălțime (aproximativ 2,7-3 metri, în funcție de interpretarea unităților de măsură antice). Goliat era un uriaș filistean din Gat care avea aproape trei metri înălțime, dar nu era un Nefilim.

Importanța teologică a narațiunii Nefilimilor

Indiferent de interpretarea exactă, plasarea narațiunii Nefilimilor chiar înainte de istoria potopului în Geneza, nu sugerează o legătură cauzală. Mulți teologi văd acest pasaj ca ilustrând culminarea corupției umanității care a determinat judecata divină prin potop.

Textul subliniază mai multe teme teologice importante:

1. Greutatea păcatului și a depravării – Amestecarea a ceea ce ar trebui să rămână separat (fie îngeri și oameni, fie linii credincioase și necredincioase) este prezentată ca o formă gravă de corupție.
2. Limitele stabilite de Dumnezeu – Narațiunea poate fi văzută ca o încălcare a ordinii create de Dumnezeu.
3. Judecata inevitabilă a răului – Legătura dintre apariția Nefilimilor și potopul care a urmat sugerează că răul va fi întotdeauna judecat.

Nephilimii în literatura extra-biblică

Pentru a înțelege mai bine, merită menționat faptul că Nephilim sunt descriși mai detaliat în literatura apocrifă evreiască, în special în 1 Enoh (o carte considerată canonică de Biserica Ortodoxă Etiopiană, dar nu și de majoritatea celorlalte comunități creștine).
În 1 Enoh, Nefilimii sunt descriși ca fiind copiii îngerilor căzuți (numiți „ Veghetori ”). Conform acestei cărți, ei erau giganți violenți care mâncau toate resursele disponibile și, în cele din urmă, devorau oamenii.

Concluzie

Referințele biblice la Nefilim și giganți rămân unele dintre cele mai enigmatice și fascinante pasaje din Scriptură. Indiferent de interpretarea lor, aceste relatări îndeplinesc o funcție teologică importantă în textul biblic, ilustrând consecințele cumplite ale păcatului și importanța menținerii ordinii stabilite de Dumnezeu.

Misterul Nefilimilor continuă să inspire dezbateri teologice, ficțiune și speculații, demonstrând capacitatea durabilă a acestor scurte, dar provocatoare pasaje biblice de a stimula imaginația și reflecția spirituală.