Views: 23
Ghedeon a fost un judecător al lui Israel pe care Dumnezeu l-a ales pentru o misiune specială. A fost însărcinat să conducă o mică armată de 300 de oameni în lupta împotriva madianiților. Armata lui Israel a învins cu o tactică foarte specială, chiar dacă era mult mai mică decât cea a dușmanilor lor. Ghedeon a urmat instrucțiunile pe care i le-a dat Dumnezeu și a reușit să conducă poporul la victorie.
Contextul poveștii
Povestea lui Ghedeon o găsim în Vechiul Testament, în cartea Judecători, capitolele 6-8.
Situația poporului lui Israel era disperată. Din cauza neascultării lor constante, Dumnezeu i-a dat în mâinile madianiților, un popor foarte crud. Madianiții erau tirani și furau în mod constant, ruinând recoltele și ucigând animalele israeliților. Judecători 6:6 spune următoarele:
Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat către Domnul. (Judecatori 6:6)
Rugămintea lui Ghedeon
Dumnezeu a trimis un profet pentru a-i reaminti lui Israel motivul suferinței lor: propria lor neascultare.
Îngerul Domnului s-a dus și el să vorbească cu Ghedeon. L-a găsit treierând grâul în teascul de vin, ascunzându-l de madianiți pentru a-i împiedica să îl fure. Chiar și în fața atitudinii temătoare a lui Ghedeon, îngerul l-a salutat numindu-l “războinic viteaz” (Judecători 6:12) și amintindu-i că Domnul era cu el.
Ghedeon a început să se plângă de situația lor, dar îngerul Domnului i-a răspuns:
Domnul S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?” (Judecatori 6:14)
Ghedeon, în loc să fie încurajat și întărit, a început să se scuze și să spună toate motivele pentru care el nu era persoana potrivită pentru această misiune. Pentru a fi sigur că mesajul venea de la Domnul, Ghedeon a cerut un semn. A pregătit o jertfă de un ied și azime și a adus-o îngerului.
Îngerul a atins cu toiagul său stânca pe care Ghedeon își pusese jertfa și a ieșit foc din stâncă și a mistuit carnea și pâinea. Ghedeon s-a speriat, dar îngerul l-a asigurat că nu va muri.
În acea noapte, Domnul i-a poruncit lui Ghedeon să distrugă imaginile zeilor falși și altarul pe care tatăl său îl dedicase lui Baal. În locul lor trebuia să zidească un altar pentru Domnul. Ghedeon a rugat pe zece dintre slujitorii săi să meargă cu el și a plecat noaptea să distrugă altarul și să construiască un alt altar, așa cum îi spusese îngerul Domnului. Ghedeon a mers noaptea, pentru că se temea de oamenii care locuiau în cetate, dar a făcut totuși ceea ce i s-a spus să facă.
Dimineața, orășenii au aflat că Ghedeon a fost cel care a distrus altarul. S-au dus la casa tatălui lor, Ioas, ca să-i ceară să-l predea pe Ghedeon pentru a fi ucis. Ioas a vorbit foarte inteligent, spunând că, dacă Baal era cu adevărat un zeu, el se putea apăra singur. Din acea zi, locuitorii orașului au început să-l numească pe Ghedeon Jerubbaal, ceea ce înseamnă “lasă-l pe Baal să se lupte sau să se apere”.
Ghedeon cere două semne
Mai multe popoare din est s-au alăturat madianiților în atacul împotriva lui Israel. Spiritul Domnului l-a umplut pe Ghedeon și el a chemat poporul din Abiezer, clanul din care făcea parte, să meargă să se confrunte cu dușmanii. Acestora li s-au alăturat oameni din alte triburi israelite, așa că Ghedeon a avut o armată bună de luptat. Chiar și așa, i-a cerut lui Dumnezeu două semne pentru a se asigura că Dumnezeu va salva pe Israel prin el.
Mai întâi, a așezat pe pământ o lână (lână de la berbec sau de la oaie) și a cerut ca roua nopții să cadă doar pe lână și ca tot pământul din jurul ei să fie uscat. Și așa s-a întâmplat.
Pentru a fi în siguranță, a doua zi Ghedeon L-a rugat pe Dumnezeu ca în acea noapte pământul să fie acoperit de rouă, dar ca lâna să rămână uscată. Și așa a fost. Ghedeon a fost asigurat că Dumnezeu va fi cu ei în luptă și le va da victoria.
Selecția armatei
Armata lui Ghedeon avea 32.000 de oameni, dar Dumnezeu a spus că era prea mare. Deși madianiții și aliații lor erau “numeroși ca lăcustele și cămilele lor erau nenumărate ca nisipul de pe malul mării” (Judecători 7:12), Dumnezeu nu a vrut ca Israel să se laude cu propria putere (Judecători 7:2). El i-a spus lui Ghedeon că trebuie să reducă numărul de oameni din armata sa. Slava va fi doar a lui Dumnezeu, deoarece El a obținut victoria.
Mai întâi, Dumnezeu i-a spus lui Ghedeon să-i lase să plece pe cei care se temeau. 22.000 de oameni au decis să plece și au rămas doar 10.000. Totuși, armata era prea mare și Dumnezeu i-a dat lui Ghedeon o tehnică pentru a descoperi care dintre ei ar trebui să plece și care ar trebui să rămână cu el.
Trebuiau să se ducă să bea apă. Ghedeon îi va separa pe cei care băteau apa cu limba de cei care o duceau la gură cu mâna. Cei care au dus apa la gură cu mâna erau în număr de 300 și aceia au fost cei aleși de Domnul pentru a-l însoți pe Ghedeon în luptă.
Victoria
Ghedeon era încă îndoit și temător. Domnul i-a spus să coboare în tabăra madianiților, unde va auzi ceva care îl va umple de curaj. Ghedeon s-a dus acolo cu slujitorul său și a auzit un om care i-a povestit prietenului său un vis. În visul pe care îl avusese, el văzuse o pâine de orz care se rostogolea cu mare putere în tabăra madianiților și dărâma cortul (Judecători 7:13).
Tovarăşul lui a răspuns şi a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra.” (Judecatori 7:14)
Auzind aceasta, Ghedeon a căzut la pământ, închinându-se lui Dumnezeu, și s-a dus în tabăra sa pentru a-i trezi pe cei 300 de oameni din armata sa. Strategia de atac a madianiților a fost una oarecum ilogică. Armata lui Ghedeon va fi înarmată cu trâmbițe și ulcioare cu torțe înăuntru. I-a împărțit în 3 grupuri și le-a spus:
El le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face eu; şi când voi suna din trâmbiţă, eu şi toţi cei ce vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trâmbiţă de jur împrejurul taberei şi să ziceţi: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” (Judecatori 7:17-18)
Așa au făcut. Cele trei grupuri au înconjurat inamicul. Cu sunetul trâmbițelor, cu zgomotul trântitelor, cu zgomotul ulcioarelor, cu lumina torțelor și cu strigătele lor, au reușit să deruteze cealaltă armată. În confuzie, madianiții s-au atacat între ei și au fugit. Mai multe triburi israelite i-au urmărit, i-au capturat și i-au ucis. Așa au obținut victoria.
Un sfârșit trist
Israeliții au vrut ca Ghedeon să-i conducă, dar acesta a refuzat. El le-a spus că numai Dumnezeu trebuie să conducă poporul său (Judecători 8:23). Cu toate acestea, Ghedeon a făcut o mare greșeală. Și-a făcut un efod (haină preoțească) de aur cu câteva inele din prada pe care o luaseră. Acest efod a devenit un obiect al idolatriei și a adus un sfârșit trist pentru Ghedeon, familia sa și tot poporul lui Israel.
Ghedeon a făcut din ele un efod şi l-a pus în cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie pentru tot Israelul; şi a fost o cursă pentru Ghedeon şi pentru casa lui. (Judecatori 8:27)
