Cum să postești într-un mod plăcut lui Dumnezeu: Lecții biblice

Visits: 11

Postul, ca disciplină spirituală, este o practică fundamentală pentru creșterea și consolidarea relației noastre cu Dumnezeu în viața creștină. Acesta ne îndeamnă să ne rezervăm timp pentru a ne nega pe noi înșine, oferind spațiu pentru o comuniune mai profundă cu divinitatea.

În esență, actul de a posti implică o renunțare, totală sau parțială, la mâncare și/sau băutură pentru o anumită perioadă de timp. Această decizie conștientă de a ne priva fizic se traduce printr-o alegere voluntară de a da prioritate spiritualului în detrimentul materialului, concentrându-ne energiile și atenția asupra dezvoltării legăturii noastre cu divinul.

Prin această practică, deschidem ușa către un proces de purificare interioară, eliberându-ne de distragerile pământești și permițând spiritului nostru să devină mai puternic. Este un moment sacru, în care foamea fizică devine o reamintire constantă a dependenței noastre de Dumnezeu și a dorinței noastre de prezența Sa.

Astfel, postul nu numai că ne hrănește relația cu divinitatea, dar ne permite să facem față provocărilor spirituale cu mai multă determinare și claritate. Este un instrument puternic care ne ghidează spre o mai mare intimitate cu Dumnezeu și ne îndeamnă să trăim în ton cu voința Sa.

Descoperind motivația corectă pentru a posti

Scopul fundamental al postului este dincolo de o simplă practică ritualică; însăși esența sa constă în dorința profundă de a ne apropia de divinitate. Pe măsură ce ne apropiem de acest exercițiu spiritual, este esențial să ne examinăm motivațiile, asigurându-ne că acestea sunt înrădăcinate într-o dorință autentică de comuniune cu Dumnezeu, mai degrabă decât să căutăm doar să ne satisfacem propriile dorințe sau interese egoiste.

Motivația principală a postului ar trebui să fie aceea de a ne arăta dragostea, ascultarea și supunerea față de Dumnezeu. Este un act de renunțare voluntară, în care ne sacrificăm nevoile fizice și dorințele pământești în favoarea unei întâlniri mai profunde cu sacrul. În acest proces, recunoaștem dependența noastră absolută de providența divină și ne exprimăm devotamentul prin renunțarea temporară la mâncare și la alte distracții lumești.

Este imperativ să nu abordăm postul ca pe un mijloc de a obține favoruri sau beneficii personale de la Dumnezeu. Nu ar trebui să marcăm o zi de post cu speranța că Dumnezeu ne va acorda ceea ce ne dorim în schimbul privațiunilor noastre. Mai degrabă, ar trebui să abordăm acest exercițiu cu smerenie și reverență, recunoscând că cea mai mare răsplată a noastră constă în comuniunea intimă cu Creatorul nostru.

Pe măsură ce reflectăm asupra Scripturilor, găsim în Zaharia 7:1-6 un memento oportun al importanței examinării motivațiilor noastre din spatele postului. Acest pasaj ne îndeamnă să ne gândim dacă practicile noastre religioase sunt în conformitate cu voia lui Dumnezeu sau dacă sunt conduse de motive egoiste. Ne provoacă să căutăm puritatea inimii în slujirea noastră față de Dumnezeu, asigurându-ne că acțiunile noastre sunt înrădăcinate într-o dorință sinceră de a-L mulțumi și de a-L glorifica în tot ceea ce facem.

Prin urmare, când ne angajăm într-o perioadă de post, să ne amintim că motivația noastră trebuie să fie pură și centrată pe Dumnezeu. Fie ca acțiunile noastre să reflecte o inimă umilă și predată, dornică să experimenteze o comuniune mai profundă cu divinul și dornică să se supună voinței Sale în toate lucrurile.

În Zaharia 7:1-6 citim:

Este esențial să ne luăm timp să reflectăm și să ne evaluăm motivațiile atunci când începem o perioadă de post. Dumnezeu, în omnisciența Sa, ne cunoaște adânc inimile și va discerne dacă postul nostru este condus de motive egoiste sau dacă îl întreprindem cu adevărat ca o jertfă sinceră pentru El, dorind să experimentăm prezența Sa într-un mod special în viața noastră.

Actul de a posti depășește simpla abținere de la mâncare; este un angajament profund față de Dumnezeu, o demonstrație de umilință și sacrificiu în fața divinității Sale. Oferind acest sacrificiu de renunțare, ne exprimăm în mod tangibil dependența noastră absolută de El și nevoia noastră constantă de călăuzirea și susținerea Sa în viața noastră.

Postul, în esența sa cea mai pură, ar trebui să fie o reflectare a dorinței noastre fervente de a-L căuta pe Dumnezeu și de a cultiva o legătură mai intimă cu El. Este o mărturie a devotamentului și a predării noastre, o expresie tangibilă a recunoașterii suveranității și a iubirii Sale necondiționate pentru noi.

Prin urmare, atunci când ne angajăm în această călătorie spirituală a postului, este esențial să o facem cu o inimă umilă și sinceră, fără agende ascunse sau dorințe egoiste. Fie ca fiecare privare de hrană să fie o reamintire constantă a nevoii noastre de Dumnezeu și a dorinței noastre de a ne supune voinței Sale în toate domeniile vieții noastre.

Fie ca postul nostru să fie o jertfă parfumată înaintea tronului lui Dumnezeu, un act de închinare și de predare care să reflecte respectul și dragostea noastră profundă pentru El. Fie ca fiecare zi de post să fie un alt pas spre o comuniune mai intimă cu Creatorul nostru, în care să experimentăm harul și puterea Sa într-un mod reînnoit și transformator.

Postul cu scopul de a-L mulțumi pe Dumnezeu

Pasajul din Isaia ne oferă o perspectivă mai profundă asupra tipului de post care Îi place cu adevărat lui Dumnezeu. Acesta ne dezvăluie că simplul act de abținere de la mâncare este lipsit de putere spirituală dacă nu este susținut de o atitudine și de o inimă care caută cu adevărat voia lui Dumnezeu. Renunțarea la mâncare sau băutură nu are niciun beneficiu spiritual dacă acțiunile și atitudinile noastre nu reflectă o predare sinceră și o căutare a neprihănirii și a păcii pe care Dumnezeu le dorește.

În primele cinci versete ale acestui capitol, Dumnezeu mustră poporul lui Israel pentru ipocrizia lor în timpul zilelor de post. Deși au săvârșit aceste acte aparent pioase, motivația lor reală era mai degrabă de a-i impresiona pe alții decât de a căuta o adevărată comuniune cu Dumnezeu. Mai mult, atitudinea lor în timpul postului era discordantă, marcată de conflicte și certuri între ei.

Acest pasaj ne invită să reflectăm asupra autenticității propriului nostru post: postim cu o inimă autentică, căutând sincer să Îi mulțumim lui Dumnezeu și să căutăm voia Sa în toate domeniile vieții noastre? Sau postul nostru este viciat de motivații egoiste și de o atitudine de aparență exterioară mai degrabă decât de transformare interioară?

Postul care Îi place cu adevărat lui Dumnezeu nu se limitează la abstinența de la mâncare, ci implică un angajament total față de voia și principiile Sale. Necesită o atitudine de smerenie, sinceritate și o căutare constantă a neprihănirii și a păcii. Numai atunci când postul nostru este înrădăcinat în devotament autentic și în predare completă lui Dumnezeu putem experimenta cu adevărat plăcerea și binecuvântarea Sa în viața noastră.

Versetele 6-11 din Isaia ne oferă o perspectivă detaliată asupra tipului de post care Îi place cu adevărat lui Dumnezeu. Acest pasaj ne dezvăluie faptul că postul autentic merge dincolo de simpla abținere de la mâncare; el implică o transformare profundă a inimilor și acțiunilor noastre, reflectând un adevărat devotament față de Dumnezeu și un angajament față de neprihănirea și dragostea Sa.

În primul rând, postul care Îl mulțumește pe Dumnezeu trebuie să fie însoțit de acțiuni de dreptate. Isaia ne îndeamnă să rupem lanțurile nedreptății și să eliberăm pe cei oprimați. Acest lucru înseamnă să ne angajăm activ în lupta împotriva opresiunii și să lucrăm pentru echitate și egalitate în societate.

În plus, postul autentic se manifestă prin acțiuni de iubire și grijă față de ceilalți. Isaia ne îndeamnă să împărțim pâinea noastră cu cei flămânzi și să dăm adăpost săracilor fără adăpost. Acest lucru implică manifestarea compasiunii și a solidarității față de cei aflați în nevoie, întinzând mâna de ajutor și sprijin celor aflați în situații vulnerabile.

Rezultatul ascultării și al postului cu o atitudine corectă este vindecarea pe care Dumnezeu o acordă. Slava Sa va fi cu noi, vom experimenta grija și protecția Sa, ne vom bucura de sănătate și vom fi binecuvântați din belșug. Dumnezeu ne va călăuzi continuu, proviziile Sale vor fi suficiente și ne va da putere fizică pentru a face față oricărei provocări care ne apare în cale. Vom fi martorii unor binecuvântări inepuizabile care curg din mâna iubitoare a Domnului nostru.

Prin urmare, postul nostru să nu fie doar o practică exterioară, ci o expresie autentică a predării noastre totale lui Dumnezeu și a angajamentului nostru față de neprihănirea și dragostea Sa. Fie ca acțiunile noastre să reflecte adevărata esență a postului plăcut lui Dumnezeu și fie ca noi să experimentăm binecuvântarea și favoarea Sa abundentă în toate domeniile vieții noastre.

Atunci când ne adâncim în învățăturile lui Isus din timpul Predicii de pe Munte, descoperim încă o dată importanța profundă a atitudinii în post. Isus ne instruiește cu privire la adevărata esență a acestei discipline spirituale, subliniind că scopul său principal ar trebui să fie acela de a-I mulțumi și de a-L asculta pe Dumnezeu, mai degrabă decât de a căuta aprobarea sau admirația altora.

Postul, în esența sa cea mai pură, este un act de predare și devotament față de Dumnezeu. Iisus ne avertizează împotriva postului motivat în mod egoist, subliniind că nu trebuie să căutăm atenția sau lauda celorlalți pentru practicile noastre religioase. Mai degrabă, accentul nostru ar trebui să fie pus pe cultivarea unei relații intime și autentice cu Dumnezeu, fără a ne preocupa de recunoașterea umană.

Abordând această problemă, Isus ne provoacă să ne examinăm inimile și să ne asigurăm că motivația noastră pentru post este pură și sinceră. El ne cheamă să practicăm postul în secret, fără lăudăroșenie sau ostentație, având încredere că Dumnezeu, care vede în secret, ne va răsplăti în mod deschis. Acest lucru ne amintește că adevărata valoare a postului constă în comuniunea intimă cu Dumnezeu și în transformarea spirituală pe care o experimentăm în prezența Sa, mai degrabă decât în orice recunoaștere umană pe care am putea-o primi.

Prin urmare, fie ca practica noastră a postului să reflecte o predare totală lui Dumnezeu și o dorință autentică de a-I fi pe plac. Fie ca noi să căutăm voia Sa mai presus de orice, încrezându-ne în harul și dragostea Sa necondiționată la fiecare pas al călătoriei noastre spirituale. Fie ca postul nostru să fie o mărturie puternică a devotamentului nostru față de Dumnezeu, făcut cu smerenie și sinceritate, încrezători că El ne va răsplăti din belșug, potrivit voinței Sale desăvârșite.

Iată câteva aspecte interesante din aceste versete:

  • În acest pasaj, Iisus subliniază importanța postului în rândul adepților săi, recunoscând că acesta făcea parte din cultura lor religioasă. Deși nu le indică faptul că ar trebui să înceteze să postească, el subliniază importanța atitudinii și a discreției în timpul acestui act spiritual.
  • Aspectul fizic al postului nu ar trebui să fie evident, potrivit lui Isus. În loc să arătăm semne de privare, el ne încurajează să ne îngrijim, să ne parfumăm și să ne păstrăm un aspect normal. Acest lucru sugerează că postul ar trebui să fie o experiență intimă între noi și Dumnezeu, mai degrabă decât o manifestare publică de pietate.
  • Aspectul intim al postului este crucial, deoarece Isus ne instruiește să nu căutăm recunoașterea umană pentru actele noastre spirituale. În schimb, ar trebui să ne concentrăm asupra plăcerii lui Dumnezeu și să avem încredere că El ne va răsplăti în mod privat pentru devotamentul nostru sincer.
  • În cele din urmă, postul ar trebui să fie o expresie a relației noastre personale cu Dumnezeu, fără a ne preocupa de aprobarea externă. Păstrând această practică în secret, cultivăm o legătură mai profundă cu divinitatea și experimentăm răsplata unică care vine din comuniunea cu Tatăl nostru ceresc.

Suntem obligați să postim?

În cadrul Vechiului Testament, postul ca poruncă divină se regăsește doar în Ziua Ispășirii, așa cum este prevăzut în Levitic 16:29-31. Această zi, considerată una dintre cele mai sfinte din calendarul ebraic, era caracterizată de o zi întreagă de post, care era combinată cu Sabatul.

În timpul acestei solemnități, tot poporul lui Israel era chemat să se abțină de la mâncare și băutură ca un act de purificare de păcat. Respectarea postului și a Sabatului la această dată crucială constituia un ritual esențial pentru reconcilierea poporului cu Dumnezeu și pentru ispășirea fărădelegilor lor.

În centrul acestei comemorări se afla sacrificiul unui țap, ales special pentru acest scop ispășitor. Dintre cele două capre, una era selectată pentru a fi oferită ca jertfă pentru păcatele poporului. Acest act simbolic, prescris de Dumnezeu însuși, reprezenta transferul păcatelor și purificarea poporului în fața prezenței divine.

Astfel, postul din Ziua Ispășirii nu era doar o practică de umilință și pocăință, ci și un simbol puternic al răscumpărării și împăcării divine. Prin acest act de sacrificiu și abstinență, poporul lui Israel și-a reînnoit legământul cu Dumnezeu și a căutat restabilirea relației cu El.

Pe scurt, postul prescris în Vechiul Testament, în special în contextul Zilei Ispășirii, reprezintă o manifestare semnificativă a căutării comuniunii cu Dumnezeu și a ispășirii păcatelor poporului lui Israel. Acest ritual sacru ilustrează importanța smereniei, a devotamentului și a ascultării în viața religioasă a vechiului popor evreu.

Datorită jertfei răscumpărătoare a lui Isus pe cruce, am fost împăcați cu Dumnezeu și am primit iertarea completă a păcatelor noastre. Isus, ca Miel perfect și fără pată, a făcut posibilă restaurarea noastră spirituală prin jertfa Sa ispășitoare. Acceptând acest dar al harului și recunoscând nevoia noastră de iertare, devenim curați și îndreptățiți în fața lui Dumnezeu.

În virtutea acestei lucrări împlinite a lui Hristos, postul nu mai devine o obligație religioasă pentru copiii lui Dumnezeu. În loc să fie o practică impusă, postul devine o expresie a comuniunii noastre intime cu Tatăl nostru ceresc. În calitate de copii iubiți ai lui Dumnezeu, căutăm direcția Sa în fiecare aspect al vieții noastre, inclusiv în practica postului. Noi, călăuziți de Duhul Sfânt, discernem dacă este momentul potrivit pentru a posti, ca răspuns la vocea lui Dumnezeu în inimile noastre.

O relatare lămuritoare pe această temă se găsește în Matei 9:14-17, unde ucenicii lui Ioan Botezătorul Îl întreabă pe Isus despre post. În răspunsul Său, Isus nu invalidează postul, ci subliniază importanța înțelegerii timpului și a anotimpului spiritual. El subliniază că, în timp ce El, mirele, este prezent, nu este potrivit ca oaspeții să jelească sau să postească. Cu toate acestea, va veni timpul când Mirele va fi luat, iar în acel moment, postul va fi potrivit.

Această relatare ne învață că postul trebuie să fie un act călăuzit de Duhul Sfânt, făcut la timpul și anotimpul potrivit, conform voinței lui Dumnezeu. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, relația noastră cu El ne ghidează în toate practicile noastre spirituale, inclusiv în post, și ne permite să participăm la lucrarea Sa în moduri semnificative și puternice.

Cât de fascinant este să explorăm învățătura lui Isus despre post și semnificația acestuia în contextul Noului Testament! Găsim în Matei 4 un exemplu viu al practicii lui Isus de a posti înainte de a-și începe slujirea pământească. Cu toate acestea, este important să observăm că, spre deosebire de farisei și de Ioan Botezătorul, Isus nu a impus postul ca pe o obligație religioasă ucenicilor Săi.

Isus oferă o perspectivă plină de revelații asupra postului, explicând că, deși El, ca mire, era prezent printre ei, nu era momentul potrivit pentru a posti sau a jeli. Acel moment avea să vină mai târziu, când El nu mai era prezent fizic. Această învățătură reflectă o schimbare semnificativă în abordarea spirituală introdusă de Isus, care a adus cu ea un nou legământ bazat pe har și pe iertarea păcatelor, în contrast cu rigiditatea legalistă a legii vechi.

Isus oferă o perspectivă plină de revelații asupra postului, explicând că, deși El, ca mire, era prezent printre ei, nu era momentul potrivit pentru a posti sau a jeli. Acel moment avea să vină mai târziu, când El nu mai era prezent fizic. Această învățătură reflectă o schimbare semnificativă în abordarea spirituală introdusă de Isus, care a adus cu ea un nou legământ bazat pe har și pe iertarea păcatelor, în contrast cu rigiditatea legalistă a legii vechi.

Ilustrația lui Isus despre burdufurile vechi și vinul nou ne invită să ne gândim la incompatibilitatea dintre vechile practici ale legii și noua realitate inaugurată de venirea Sa.În cadrul noului legământ al harului, postul și toate celelalte practici religioase nu mai sunt efectuate din obligație, ci din dragoste și recunoștință față de Dumnezeu, manifestând dorința noastră de a experimenta prezența și apropierea Sa în viața noastră.

Prin urmare, postul devine un instrument spiritual puternic pentru cei care doresc să se apropie mai mult de Dumnezeu, să caute călăuzirea Sa în momentele de decizie și să depășească provocările din viață. Cu toate acestea, este esențial să căutăm îndrumarea lui Dumnezeu și să luăm măsuri de precauție practice, cum ar fi consultarea unui medic, înainte de a ne angaja într-o perioadă de post.

Să ne amintim întotdeauna că Tatăl nostru ceresc dorește să ne apropiem de El și că El nu îi respinge niciodată pe cei care Îl caută cu sinceritate. În căutarea prezenței și a direcției Sale, postul poate fi un mijloc valoros de a ne aprofunda relația cu El și de a experimenta harul și providența Sa în viața noastră.

Părerea dumneavoastră contează pentru noi
[Total: 1 Promedio: 5]

Scrie un comentariu

Aboneza-te, vei primi notificări prin email cu noile articole!