Views: 69
Suntem cu toții importanți pentru Dumnezeu și El ne iubește încă din momentul conceperii. Cu toate acestea, copiii par să aibă un loc special în inima lui Dumnezeu și există versete în Biblie în care vedem cât de prețioși sunt ei în ochii Domnului nostru.
Aici veți găsi versete pentru a binecuvânta copiii și pentru a medita la marea dragoste a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ei.
1) Dumnezeu ne-a creat și ne-a format
Nimic nu este mai dulce și mai tandru decât să vezi un nou-născut, atât de mic și totuși atât de perfect. Dumnezeu a creat fiecare parte a corpului nostru, ne-a format exact așa cum a vrut să fim. Și El este cel care se bucură cel mai mult să ne vadă născuți, crescând și folosind spre bine toate talentele și potențialul pe care le-a pus în noi.
Fiecare dintre noi este unic și special pentru Dumnezeu; el ne-a format cu mare dragoste și cu mari detalii. Inimile noastre ar trebui să salte de bucurie în închinare de fiecare dată când ne amintim acest lucru: suntem creația specială și minunată a lui Dumnezeu, iar El se bucură de noi.
Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: (Psalmii 139:13)
2) Dumnezeu ne cunoaște din prima clipă
Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. (Psalmii 139:15-16)
Dumnezeu ne cunoaște încă din momentul gestației, când eram atât de mici încât nimeni nu ne putea vedea și nici măcar părinții noștri nu știau de existența noastră. Ființele umane sunt unice, făcute după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:27). El ne iubește mai mult decât ne putem imagina și se îngrijește de noi. Dumnezeu a proiectat zilele noastre încă de la început și are planuri bune pentru noi (Ieremia 29:11).
3) Copiii sunt o binecuvântare
Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. (Psalmii 127:3)
Nu ar trebui să vedem copiii ca pe o povară sau ca pe o responsabilitate care este prea greu de asumat. Copiii sunt o binecuvântare, o moștenire de la Dumnezeu și o răsplată pentru viața noastră. Ar trebui să îi iubim și să îi prețuim. Este un mare privilegiu și o mare onoare să primim copii de la Dumnezeu, să îi putem vedea crescând și să îi creștem în frica Domnului. Să prețuim acest dar de la Dumnezeu!
4) Copiii ca exemplu de smerenie
În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. (Matei 18:1-4)
Ucenicii i-au pus o întrebare lui Iisus. Presupunem că, în adâncul sufletului lor, fiecare dintre ei dorea să audă numele lui. Isus îi surprinde declarându-le că, nu numai pentru a intra în împărăția cerurilor, ci și pentru a fi cel mai mare acolo, este necesar să fii umil ca un copil.
Suntem umili atunci când ne recunoaștem limitele și slăbiciunile. Copiii cer ajutor atunci când au nevoie și își cer iertare atunci când trebuie. Apoi, ei continuă ceea ce făceau, fără a purta ranchiună. Trebuie să învățăm de la ei să cerem ajutorul lui Dumnezeu și al altora fără să ne fie rușine sau să simțim că am eșuat. De asemenea, trebuie să învățăm să cerem iertare fără să ținem ranchiună și apoi să mergem mai departe cu ajutorul și direcția lui Dumnezeu.
Să nu permitem ca mândria noastră să ne țină departe de toate binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să ni le dea. Să învățăm de la copii și să fim smeriți!
5) Trebuie să-i învățăm să-L iubească pe Dumnezeu.
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. (Deuteronomul 5:6-7)
Dumnezeu dorește ca noi să-L cunoaștem și să-L iubim încă din copilărie. Noi, părinții, suntem responsabili de a-i învăța pe copiii noștri să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea noastră. Acest lucru se face cel mai bine prin exemplu. Dacă ei văd că dragostea noastră pentru Dumnezeu și dorința de a-I plăcea Lui stau la baza acțiunilor noastre, vor învăța să trăiască o viață care Îl slăvește pe Dumnezeu.
De asemenea, ar trebui să citim și să memorăm Cuvântul lui Dumnezeu în familie. În Biblie găsim cuvinte de viață care ne învață ce Îl mulțumește pe Dumnezeu și ne transformă. Pe măsură ce îmbătrânim, ne confruntăm cu noi provocări. Dacă în astfel de momente ne amintim un verset biblic învățat în copilărie, vom primi instantaneu cuvântul de înțelepciune, de încurajare sau de vindecare de care avem nevoie.
6) Dumnezeu îi prețuiește pe copii
I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!” Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. (Marcu 10:13-16)
Isus a recunoscut valoarea copiilor și i-a dat ca exemplu pentru modul în care trebuie să primim Împărăția lui Dumnezeu. Ați văzut vreodată un copil primind un dar? Îl admiră și își arată încântarea sărind în sus și în jos și râzând. Așa ar trebui să primim Împărăția lui Dumnezeu în inimile noastre, cu mare bucurie, prețuind-o ca pe cea mai de preț comoară pe care o putem primi vreodată (Matei 13:44). Pentru că exact asta este!
Dumnezeu doreşte să binecuvânteze copiii și să-i primească ca pe copiii Săi iubiți. Să nu uităm să ne rugăm pentru copiii pe care Dumnezeu ni-i pune în cale. În acest pasaj Îl vedem pe Isus îmbrățișându-i și binecuvântându-i pe copii, bucurându-se de spontaneitatea care îi caracterizează. Să nu ne pierdem niciodată acest entuziasm atunci când ne apropiem de prezența Domnului nostru!
7) Îl primim pe Isus așa cum primim un copil.
„Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Marcu 9:37)
Când primim un copil, îl primim pe Isus. El nu a venit pe pământ cu o mână grea și impunătoare, ci s-a născut într-o iesle ca un copil. Isus vede o mare valoare în întregul ciclu de viață al ființelor umane, dar se identifică în special cu inimile simple și deschise ale copiilor.
Isus a văzut în copiii din jurul său caracteristici de umilință și sinceritate. Și-a făcut timp pentru a-i îmbrățișa pe copii, i-a recunoscut ca pe niște oameni valoroși și nu doar ca pe ceva ce trebuie tolerat, așa cum se obișnuia în acea vreme.
În același mod ar trebui să-i prețuim pe copiii pe care Dumnezeu ni-i pune în cale, nu doar pe copiii noștri, ci pe toți copiii din jurul nostru. Să ne deschidem brațele și inimile și să învățăm să îi apreciem pe fiecare dintre ei.
