Ce i-a promis Dumnezeu lui Avraam

Views: 57

Avram a fost un om temător de Dumnezeu, născut în Ur din Caldeea. Într-o zi, când Avram avea 75 de ani, Domnul i-a făcut o promisiune minunată. Găsim această promisiune în Geneza 12.

Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. (Geneza 12:1-3)

Împreună cu făgăduința, Dumnezeu l-a chemat pe Avram să facă un mare pas de credință și ascultare. Avram trebuia să lase în urmă tot ceea ce cunoștea pentru a merge într-un loc pe care Dumnezeu i-l va arăta. Avea să își părăsească patria fără să știe unde se duce, dar cu inima plină de speranță datorită marii promisiuni pe care i-o făcuse Dumnezeu. Acea promisiune era formată din 6 părți.

Cele 6 părți ale promisiunii:

• Dumnezeu va face din el o națiune mare: urmașii lui vor fi numeroși.
• Avram va avea binecuvântarea lui Dumnezeu în orice moment.
• Avram va fi renumit, numele său va fi cunoscut peste tot.
• Nu numai că va fi binecuvântat, dar va fi și o binecuvântare pentru alții.
• Dumnezeu îi va binecuvânta pe cei care l-au binecuvântat pe Avram și îi va blestema pe cei care l-au blestemat.
• Prin Avram, toate familiile pământului ar primi binecuvântare.
• Avram a fost un om al credinței care L-a iubit pe Dumnezeu și a ascultat. Și-a luat soția Sarai și pe nepotul său Lot, împreună cu toate bunurile pe care le acumulase, și a plecat fără să știe unde se află destinația sa. Avram și Sarai nu aveau copii, pentru că ea era stearpă. Dar acest detaliu nu a fost suficient pentru ca Avram să se îndoiască de promisiunea că Dumnezeu va face din el o națiune mare.

Pe măsură ce anii treceau, Avram a continuat să-i fie credincios lui Dumnezeu, chiar dacă tot nu avea niciun fiu. Robul său, Eliezer, era considerat moștenitorul său. Dar, într-o zi, Avram a avut o viziune în care Dumnezeu l-a asigurat din nou că va avea un fiu biologic, fiul făgăduinței. Cu această ocazie, Avram și Dumnezeu au avut o conversație în care i-a confirmat promisiunea.

După aceste întâmplări, cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.” Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.” Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” (Geneza 15:1-5)

Aceasta nu a fost singura ocazie în care Dumnezeu și-a ratificat promisiunea făcută lui Avram. El a făcut-o din nou cu alte ocazii. De exemplu, în capitolul 17 din Geneza, vedem că Dumnezeu nu numai că și-a afirmat promisiunea, dar a schimbat numele lui Avram din Avram, care înseamnă tată înălțat, în Avraam, tatăl multora.

Avram s-a aruncat cu faţa la pământ; şi Dumnezeu i-a vorbit astfel „Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri. Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri.Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi. Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine. (Geneza 17:3-7)

Fiul făgăduinței a fost Isaac, fiul pe care Avraam l-a avut cu soția sa Sara (fostă Sarai). Din urmașii lui Avraam și Isaac a venit Isus. Iar Isus a fost cu adevărat împlinirea totală a promisiunii lui Dumnezeu față de Avraam. Prin Isus Hristos și prin El sunt binecuvântate toate familiile pământului. Prin jertfa lui Isus pe cruce, calea mântuirii și a vieții veșnice a fost deschisă pentru întreaga omenire.

Versete referitoare la acest subiect

Ştefan a răspuns: „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.” El a ieşit atunci din ţara haldeilor şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum. Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui şi seminţei lui după el, măcar că n-avea niciun copil. (Faptele apostolilor 7:2:5)

Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos. (Galateni 3:16)

Căci, dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam. (Galateni 3:18)

În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă. (Romani 4:13)

Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.” Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. (Evrei 6:13-15)

El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!” Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi. (Evrei 6:18-19)

Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise. De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra. (Evrei 6:8-12)