Views: 27
În noaptea tăcută, sub cerul senin,
Se-aude o șoaptă, un glas divin.
E glasul iubirii ce cheamă mereu,
E harul ce curge din tronul lui Dumnezeu.
Cu mâini străpunse, și fruntea plecată,
El poartă păcatul unei lumii degradată.
Prin jertfa-i sfântă ne-a dat mântuire,
Ne-a umplut sufletul de nemurire.
Când inima frântă în noapte oftează,
Când valuri de teamă pe suflet apasă,
Cristos vine aproape, ne aduce alinare,
Ne șterge tristețea, cu iubirea lui mare.
Iubirea Lui sfântă nu are hotare,
Străbate pământul, se-ntinde sub soare.
Prin Cristos suntem liberi, prin El trăim,
Cu El în lumină mereu ne găsim.
În lumina divină a iubirii lui Cristos,
găsim calea spre un cer glorios,
Să-i răspundem cu recunoștință și iubire curată.
Cu brațele deschise, Hristos ne așteaptă
Și-n clipa din urmă, când cerul se deschide ,
Când îngerii cântă cu harfe divine
Vom ști că iubirea Lui nu apune,
Ci-n veșnicie cu noi va rămâne.
Amin.
Tanase Nicolae Marius
