Views: 56
Lumea are o viziune diferită asupra iubirii atunci când vine vorba de Dumnezeu. Iată 5 exemple de dragoste găsite în Scriptură.
Iisus pe cruce – Luca 23:34
Lumea are o viziune diferită despre dragoste când vine vorba de Dumnezeu. Iată 5 exemple de dragoste găsite în Scriptură. Primul exemplu este cel în care Isus i-a cerut Tatălui să îi ierte pe cei care Îl băteau în cuie pe cruce.
Această povestire ar trebui să te ajute să înveți că dragostea include și iertarea. Nu putem spune că iubim pe cineva, dar să refuzăm să îl iertăm… Vorbește despre iertare! Amintiți-vă când “Isus a spus: “Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34a).
Harul uimitor arătat de Isus Hristos pe cruce poate că a fost factorul decisiv pentru ca hoțul să creadă în cruce. Mai devreme, cei doi bărbați se insultaseră reciproc (Marcu 15:29-32), dar ceva s-a întâmplat cu unul dintre cei de pe cruce după ce L-a auzit pe Isus cerându-I lui Dumnezeu să-i ierte pe cei care îl răstigneau. Cine face asta? Numai Dumnezeu o face, iar dragostea pentru Dumnezeu pe care Isus a arătat-o a fost suficientă pentru a-l convinge pe tâlhar să strige pentru a fi salvat… și a fost salvat.
Apostolul Ioan despre dragoste – 1 Ioan Capitolul 3:11
Ioan descrie că dragostea este mai mult decât cuvinte… este vorba de cuvinte susținute de fapte. Citind 1 Ioan putem citi cum dragostea este mai mult decât ceea ce spui…este ceea ce faci. Acest lucru arată că dragostea este un verb; este ceea ce facem.
Este mult mai mult decât un sentiment. Un mod prin care știm că suntem copii ai lui Dumnezeu este felul în care îi iubim pe alții și ne iubim unii pe alții în biserică. Dacă spunem că Îl iubim pe Dumnezeu, dar îi urâm pe frații noștri, ne înșelăm pe noi înșine și nu suntem copiii Lui, ci “Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte”. (1 Ioan 3:14). Iubirea reciprocă nu este doar o sugestie, ci o poruncă (1 Ioan 3:11, 23), dar ea separă grâul de neghină (1 Ioan 3:24).
Avraam și Isaac – Geneza Capitolul 22:3
Dragostea a fost demonstrată prin ascultarea lui Avraam, până la punctul de a fi dispus să-și sacrifice propriul fiu, Isaac. Avraam a demonstrat că Îl iubea cu adevărat pe Dumnezeu făcând ceea ce Dumnezeu îi cerea, chiar și până la extrem. Găsim această relatare în Geneza 22, unde citim că “Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său, Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.” (Geneza 22:3). Avraam nu a încercat să-L descurajeze pe Dumnezeu sau să-L întârzie, ci s-a sculat devreme și a plecat, așa cum îi poruncise Dumnezeu. El a făcut ceea ce Dumnezeu i-a cerut să facă și anume și-a sacrificat unicul fiu, exact ceea ce Dumnezeu Tatăl avea să facă câteva secole mai târziu… și exact în același loc în care Avraam l-a oferit pe Isaac. Diferența este că Dumnezeu i-a spus lui Avraam chiar înainte de a înfige cuțitul în Isaac: “Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” (Geneza 22:12). Avraam L-a ascultat pe Dumnezeu, chiar până la extrem, iar această ascultare este un atribut al iubirii; al iubirii care se sacrifică.
Femeia și parfumul ei – Marcu Capitolul 14:8-9
Mulți oameni fac lucruri bune pentru a fi văzuți sau pentru a găsi favoruri, dar mulți oameni fac lucruri bune pentru Dumnezeu despre care nimeni nu știe. În cazul femeii care L-a uns pe Isus, majoritatea oamenilor au crezut că a fost o teribilă risipă de bani. Dacă vă dați seama cât de mult a dat această femeie turnând cutia ei de mir pe Isus, veți înțelege de ce Isus a spus că dragostea de sacrificiu a acestei femei va fi povestită în toată lumea, și așa a fost în toate evangheliile. Înainte de răstignirea lui Isus, Domnul a spus: “Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.” (Marcu 14:8), iar această ungere, care pentru alții părea o risipă, i-a permis să-și lase amprenta în istorie, căci Domnul spune despre gestul ei altruist că “Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei”. (Marcu 14:9). Acest lucru tocmai s-a împlinit… din nou… odată cu lectura noastră a acestei relatări.
Rut și Naomi – Rut Capitolul 1:16
Vremurile grele îi despart uneori chiar și pe cei mai buni prieteni, dar nu și pe Rut. Când foametea a lovit țara, Naomi a fost nevoită să se mute pentru a găsi o rudă apropiată, doar pentru a supraviețui, dar când lui Rut i s-a spus să se întoarcă, “Rut a răspuns: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;”. (Rut 1:16). Rut nu a abandonat-o pe Naomi în văduvia ei, ci i-a promis acesteia că poporul ei va fi “poporul meu”, iar Dumnezeul ei va fi “Dumnezeul meu”. Povestea providenței divine a lui Dumnezeu arată că până și cei considerați străini pot fi iubiți de Dumnezeu și adoptați în familia lui Dumnezeu. Pentru Dumnezeu, nu există străini pentru cei care s-au încrezut în Isus Hristos. Știm că nu există nici bărbat, nici femeie, nici iudeu, nici grec, nici vreo altă deosebire (Galateni 3:28). Dacă există diferențe, noi le-am făcut… nu Dumnezeu.
În încheiere
Înainte de a încheia, sper și îmi doresc din tot sufletul să vă fi încredințat deja în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dacă nu ați făcut-o, atunci am vești groaznice pentru dumneavoastră. Isus Hristos va fi judecătorul tău și nu Mântuitorul tău, așa că astăzi te rog să te pocăiești de păcatele tale. Fă-o aici și acum. Puneți-vă încrederea în Mântuitorul. Dacă nu o faci, la fel de sigur cum a răsărit soarele în această dimineață, te vei confrunta cu judecata lui Dumnezeu după moarte (Evrei 9:27) sau la arătarea lui Hristos (Apocalipsa 20:12-15), oricare dintre acestea va fi prima. Nu este dorința mea și nici a lui Dumnezeu ca cineva să piară în afara lui Hristos (2 Petru 3:9).
