Creștinismul vs Budismul : Două Căi, Un Singur Adevăr?

Views: 21

Diferențe între budism și creștinism

Budismul este una dintre cele mai mari religii din lume. Se estimează că 7% din populația lumii se consideră budistă. Ce cred budiștii și cum se compară budismul cu creștinismul? Este ceea ce încercăm să răspundem în acest articol.

Un cuvânt de avertizare pentru cititor: budismul este un termen larg și general care cuprinde multe sisteme de gândire divergente în cadrul viziunii budiste asupra lumii. Prin urmare, voi descrie ceea ce cred și practică majoritatea budiștilor cu acuratețe, dar și într-un mod foarte general.

Creștinismul: Calea iubirii divine

Creștinismul, înrădăcinat în viața și învățăturile lui Isus Hristos, proclamă existența unui Dumnezeu personal și iubitor. Conform doctrinei creștine, omul este creat în imaginea lui Dumnezeu, iar scopul suprem este comuniunea veșnică cu El. Acest adevăr este clar exprimat în Ioan 14:6, unde Isus afirmă: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Această declarație subliniază exclusivitatea creștinismului ca drum spre mântuire și comuniune cu Dumnezeu.

Centrul creștinismului este jertfa lui Hristos, care prin moartea și învierea sa, a oferit posibilitatea mântuirii pentru toți cei care cred. Suferința, deși o realitate inevitabilă, este văzută ca o cale de purificare și apropiere de Dumnezeu.

Budismul: Calea iluminării

Budismul, bazat pe învățăturile lui Siddhartha Gautama (Buddha), se concentrează pe eliberarea de suferință prin atingerea iluminării. Suferința este considerată o consecință a dorinței și a atașamentului, iar calea spre eliberare este detaliată în Nobilele Adevăruri și Calea Octuplă.

Budismul nu implică neapărat credința într-un Dumnezeu personal, ci se concentrează pe transformarea interioară și pe cultivarea unor calități precum compasiunea și întesul profund al realității.

Istoria creștinismului

Biblia creștină începe cu cuvintele: „La început, Dumnezeu…” (Geneza 1:1). Povestea creștinismului merge înapoi la începutul istoriei omenirii. Întreaga Biblie este o relatare a scopurilor răscumpărătoare ale lui Dumnezeu pentru om, culminând cu persoana și lucrarea lui Isus Hristos, cu întemeierea bisericii și cu ceea ce cunoaștem astăzi drept creștinism.

După moartea, înmormântarea, învierea și înălțarea lui Iisus Hristos (mijlocul anilor 30 d.Hr.) și finalizarea Noului Testament (sfârșitul secolului I d.Hr.), creștinismul a început să ia forma pe care o cunoaștem astăzi. Cu toate acestea, rădăcinile sale datează din începuturile existenței umane.

Istoria budismului

Budismul a început cu Buddha istoric, al cărui nume era Siddhartha Gautama, în India de astăzi. Gautama a trăit undeva între anii 566 și 410 î.Hr. (datele și anii exacți ai vieții lui Gautama nu sunt cunoscute). Filosofia lui Gautama, pe care acum o cunoaștem sub numele de budism, s-a dezvoltat lent de-a lungul anilor. Budiștii nu cred că budismul a început cu adevărat odată cu Gautama, ci că a existat veșnic și a fost pur și simplu descoperit și împărtășit de Buddha, marele ghid al căii.

Astăzi, budismul există peste tot în lume în diferite forme înrudite (Theravada, Mahayana etc.).

Cum văd creștinii și budiștii păcatul?

Creștinismul

Creștinii cred că păcatul este orice gând, acțiune (sau chiar inacțiune) care este împotriva legii lui Dumnezeu. Este a face ceva ce Dumnezeu interzice sau a nu face ceva ce Dumnezeu poruncește.

Creștinii cred că Adam și Eva au fost primii oameni care au comis păcatul și că, prin păcătuirea lor, au aruncat rasa umană în păcat și corupție (Romani 5:12). Creștinii se referă uneori la acest lucru ca la păcatul originar. Prin Adam, toți oamenii sunt născuți în păcat.

De asemenea, creștinii cred că fiecare persoană comite păcatul în mod individual (a se vedea Romani 3:10-18) prin răzvrătirea personală împotriva lui Dumnezeu. Biblia învață că pedeapsa pentru păcat este moartea (Romani 6:23), iar această pedeapsă este cea care necesită ispășirea lui Isus Hristos (singurul care nu a păcătuit niciodată).

Budismul

Budismul neagă noțiunea creștină de păcat. Cel mai apropiat lucru de păcat în budism este eroarea morală sau greșeala, care 1) este de obicei comisă din ignoranță, 2) este amorală și 3) este în cele din urmă corectabilă prin iluminare mai profundă. Păcatul nu este o transgresiune împotriva unei ființe morale supreme, ci o acțiune împotriva naturii, cu consecințe semnificative și adesea dăunătoare.

Viziunea budistă și cea creștină asupra mântuirii

Creștinismul

Creștinii cred că, din cauza păcatului și a naturii sfinte a lui Dumnezeu, toate păcatele trebuie pedepsite. Isus Hristos a absorbit pedeapsa tuturor celor care se încred în El, care sunt apoi justificați numai prin credință numai în Hristos. Creștinii susțin că o persoană care este justificată va fi în cele din urmă glorificată (a se vedea Romani 8:29-30). Adică, va învinge moartea și va fi în cele din urmă mântuită, locuind pentru totdeauna în prezența lui Dumnezeu.

Budismul

Desigur, budiștii neagă acest lucru. De fapt, un budist neagă chiar existența unui Dumnezeu suprem, suveran. Un budist caută „salvarea” în termeni de realizare a unor stări superioare ale ființei, dintre care cea mai înaltă este Nirvana.

Cu toate acestea, întrucât Nirvana se află în afara domeniului gândirii raționale, ea nu poate fi predată în mod specific; ea poate fi realizată doar prin disocierea completă de „atașamente” sau dorințe și prin urmarea căii corecte a iluminării.

Deoarece atașamentele duc la suferință, disocierea de aceste dorințe duce la mai puțină suferință și la o iluminare mai mare. Nirvana este încetarea suferinței unui individ și „salvarea” finală căutată de un budist devotat.

Creștinismul și viziunea religioasă a budismului asupra lui Dumnezeu

Creștinismul

Creștinii cred că Dumnezeu este o ființă personală, autoexistentă, care a creat lumea și pe toți cei care o locuiesc. Creștinii cred că Dumnezeu este suveran asupra creației Sale și că toate creaturile sunt răspunzătoare în ultimă instanță în fața Lui.

Budismul

Budiștii nu cred în Dumnezeu în acest fel. Ei se roagă adesea la Buddha sau îi recită numele în rugăciunile lor, dar nu cred că Buddha este divin. Mai degrabă, budiștii cred că întreaga natură – și întreaga energie a naturii – este Dumnezeu. Dumnezeul budismului este impersonal, mai mult ca o lege sau un principiu universal decât ca o ființă reală, morală.

Ce ne învață creștinismul și budismul despre ființele umane?

Creștinismul

Creștinii cred că umanitatea este apogeul operei creatoare a lui Dumnezeu și că numai ea este făcută după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Ca creație specială a lui Dumnezeu, ființele umane sunt unice printre creaturi și unice în modul în care Dumnezeu se ocupă de creația Sa.

Budismul

În budism, ființa umană este considerată una dintre numeroasele „ființe santinelă”, adică capabilă, spre deosebire de alte animale, să atingă iluminarea. Omul este chiar capabil să devină un Buddha complet iluminat. Spre deosebire de multe alte tipuri de ființe, ființa umană are mijloacele de a căuta calea cea bună.

Diferențe între viziunile lor asupra suferinței

Creștinismul

Creștinii văd suferința ca pe o parte temporară a voinței suverane a lui Dumnezeu, pe care El o folosește pentru a rafina credința creștinului în Dumnezeu (2 Corinteni 4:17) și chiar pentru a-l disciplina pe creștin așa cum ar face un tată cu fiul său (Evrei 12:6). Un creștin se poate bucura și spera pentru că toată suferința creștinului va face loc într-o zi gloriei, o glorie atât de minunată încât toată suferința pe care o îndură în viață pălește în comparație (a se vedea Romani 8:18).

Budismul

Suferința se află în centrul religiei budiste. De fapt, „Cele patru adevăruri Nobel”, pe care mulți le consideră a fi esența întregii învățături budiste, sunt despre suferință (adevărul suferinței, cauza suferinței, adevărul de la sfârșitul suferinței și adevărata cale care duce la sfârșitul suferinței).

S-ar putea spune că budismul este o încercare de a răspunde la problema suferinței. Dorința și ignoranța sunt rădăcina tuturor suferințelor. Prin urmare, răspunsul este să te detașezi de orice dorință (atașament) și să atingi iluminarea urmând învățăturile corecte ale budismului. Pentru budist, suferința este cea mai presantă problemă.

Budismul și creștinismul cu privire la idolatrie

Creștinismul

Primele porunci ale legii lui Dumnezeu sunt să nu ai idoli înaintea lui Dumnezeu și să nu faci chipuri cioplite sau să te închini lor (Exodul 20:1-5). Prin urmare, pentru creștini, închinarea la idoli este păcat. De fapt, este în centrul tuturor păcatelor.

Budismul

Faptul că budiștii se închină idolilor (un templu sau o mănăstire budistă este plină de imagini sculptate!) este controversat. Practica budistă, în special în fața sanctuarelor sau templelor, pare pentru observatori a fi o formă de închinare. Cu toate acestea, budiștii înșiși spun că nu fac decât să aducă un omagiu imaginilor și că acest lucru nu este o închinare.

Totuși, budiștii se închină în fața statuilor și a imaginilor, lucru interzis în mod expres în Biblie și asociat în mod explicit cu idolatria.

Învățăturile creștine și budiste cu privire la viața de apoi

Creștinismul

Creștinii cred că a fi absent din trup înseamnă a fi în prezența lui Hristos (2 Corinteni 5:8) pentru toți cei care cred în Hristos. Mai mult, toți cei a căror credință este în Isus vor locui pentru totdeauna în Cerul Nou și Pământul Nou (Apocalipsa 21).

Cei care nu-L cunosc pe Hristos pier în păcatul lor, sunt judecați după faptele lor și locuiesc pentru totdeauna în chinuri, departe de prezența lui Hristos (2 Tesaloniceni 1:5-12).

Budismul

Budiștii au o concepție complet diferită despre viața după moarte. Budiștii cred într-un ciclu al vieții numit samsara și se reîncarnează la moarte, prin care moartea reîncepe ciclul. Această reîncarnare este guvernată de karma. Ciclul poate fi în cele din urmă evadat prin iluminare, moment în care persoana intră în Nirvana și în sfârșitul suferinței.

Care este obiectivul creștinismului și al budismului?

Creștinismul

Scopul principal al creștinismului este comuniunea veșnică cu Dumnezeu. Acest lucru este posibil prin credința în Isus Hristos ca Mântuitor și prin trăirea unei vieți ghidate de iubirea divină și poruncile lui Dumnezeu. Creștinismul se concentrează pe mântuirea sufletului, oferind speranța vieții veșnice într-un rai pregătit de Dumnezeu pentru cei care cred.

Fiecare viziune asupra lumii încearcă să răspundă la câteva întrebări fundamentale, cum ar fi: de unde venim și de ce? De ce existăm acum? Și ce urmează? Fiecare religie încearcă să răspundă la aceste întrebări într-un fel sau altul.

Budismul

În budism, obiectivul suprem este atingerea iluminării (nirvana), o stare în care suferința și dorința sunt eliminate complet. Aceasta reprezintă eliberarea din ciclul renașterilor (samsara) și din suferința cauzată de atașamentele lumești. Calea spre iluminare implică urmarea Nobilelor Adevăruri și practicarea Căii Octuple.

Budismul nu face excepție, deși nu oferă un răspuns bun cu privire la originea ființelor umane (sau a universului). În acest punct, mulți budiști pur și simplu sincretizează viziunea seculară asupra lumii și acceptă caracterul aleatoriu al evoluției. Alți profesori budiști proeminenți învață că budiștii pur și simplu nu ar trebui să se gândească la astfel de lucruri.

Budismul încearcă să răspundă de ce existăm acum și ce va urma, deși răspunsurile sale sunt, în cel mai bun caz, foarte complexe și, în cel mai rău caz, ambigue și inconsistente.

Doar creștinismul oferă răspunsuri satisfăcătoare la toate aceste întrebări importante. Am fost creați de Dumnezeu și existăm pentru El (Coloseni 1:16).

Budistul consideră că scopul tuturor celorlalte religii este de a ajunge la o stare mai iluminată, așa că poate fi foarte tolerant față de religiile concurente.

Principalele diferențe

1. Concepția despre Dumnezeu
   Creștinismul afirmă existența unui Dumnezeu unic, creator al universului, în timp ce budismul nu se concentrează pe o ființă divină, ci pe transformarea personală și pe întesul naturii realității.
2. Mântuirea vs. iluminarea
   Mântuirea creștină vine prin credință și har, în timp ce iluminarea budistă este rezultatul unei munci interioare constante.
3. Viața după moarte
   Creștinismul promite raiul sau iadul ca destinații finale, în funcție de relația individului cu Dumnezeu. Budismul, în schimb, vorbește despre ciclul renașterilor (samsara) și despre posibilitatea eliberării din acesta (nirvana).

Sunt budiștii atei?

Mulți i-au acuzat pe budiști că sunt atei. Este așa? Da și nu. Da, sunt atei clasici în sensul că resping noțiunea unei ființe supreme care a creat și conduce lumea.

Dar se poate argumenta că este mai potrivit să vedem budismul ca pe o formă de panteism, și anume că budiștii văd totul ca fiind Dumnezeu și Dumnezeu ca fiind totul. Dumnezeu este o forță impersonală care traversează universul și toate ființele vii.

Deci da, într-un fel, budiștii sunt atei, deoarece neagă existența lui Dumnezeu. Și nu, ei nu sunt atei în sine, deoarece, într-un fel, ei văd totul ca fiind divin.

Poate un budist să devină creștin?

Budiștii, la fel ca oamenii din toate religiile, se pot converti la creștinism. Desigur, pentru ca un budist să se convertească la creștinism, el sau ea ar trebui să respingă erorile budismului și să creadă doar în Iisus Hristos.

Mulți creștini au spus că le este dificil să îl împărtășească pe Hristos cu budiștii din cauza toleranței lor față de alte religii, pe care le consideră doar alte încercări de a găsi calea cea bună, calea către iluminare. Un creștin trebuie să îl ajute pe budist să vadă că viziunea sa asupra lumii este fundamental în dezacord cu Evanghelia.

Din fericire, mii de budiști din întreaga lume, dar mai ales din Orient, au respins budismul și s-au încrezut în Hristos. Astăzi, există biserici înfloritoare în grupuri de oameni care au fost oficial 100% budiste.

Dar mai sunt multe de făcut! Dumnezeu să ne ajute, Amin!