Views: 13
deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Romani 1:17)
În august 1513, un călugăr german care preda la un seminar ținea o prelegere despre cartea Psalmii, dar în viața sa interioară era doar confuzie. În timp ce studia, a dat peste Psalmul 31:1: „Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!. Pasajul l-a nedumerit; cum putea dreptatea lui Dumnezeu să facă altceva decât să-l condamne în iad ca o pedeapsă meritată pentru păcatele sale? Călugărul primise pregătire juridică înainte de a intra în mănăstire, așa că știa ce înseamnă că Dumnezeu este un judecător drept, un judecător care îi va condamna cu siguranță pe cei vinovați.
În timp ce reflecta la acest lucru, mintea călugărului se întorcea mereu la Romani 1:17, care spune că în Evanghelie neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.” (ultima parte este un citat din Habacuc 2:4). Atunci călugărul a spus: „Noapte și zi am meditat până când… am înțeles adevărul că dreptatea lui Dumnezeu este aceea prin care, prin har și milă pură, suntem îndreptățiți prin credință. De aceea am simțit că m-am născut din nou și că am intrat pe ușile deschise în paradis….. Acest pasaj al lui Pavel a devenit pentru mine o poartă spre cer”. Călugărul german se numea Martin Luther, care, înțelegând vestea bună a îndreptățirii prin credință, s-a născut din nou și astfel a început reforma în inima sa.
Mulți oameni nici măcar nu se gândesc la Dumnezeu ca fiind neprihănit. Ei presupun că Dumnezeu va ierta pur și simplu toate păcatele pentru că El este iertător. Poate că Dumnezeu se mânie pe unele lucruri, dar nu pe tot ceea ce fac ei.
Dumnezeu este iubire, dar este și un judecător complet drept: este drept și echitabil. Și nu este corect să-i lăsăm pe cei vinovați să plece. Dacă cineva este vinovat, justiția lui Dumnezeu nu pare decât să îl condamne. Prin urmare, dacă Dumnezeu este complet drept, nu se pare că această dreptate este prietenul nostru.
Dar iată vestea bună a Evangheliei: Dumnezeu a tratat cu dreptate păcatul nostru, punând asupra lui Isus pedeapsa pe care o merităm. Păcatul nostru este pedepsit pe bună dreptate și meritat, dar este judecat de Isus, nu de noi.
Din acest motiv, justiția lui Dumnezeu este acum prietenul nostru, nu dușmanul nostru. Deoarece păcatul nostru a fost deja rezolvat în Isus, nu ar fi corect ca Dumnezeu să continue să ne reproșeze aceleași păcate.
Pentru că Dumnezeu este drept, cel care crede în Isus Hristos și în lucrarea Sa în favoarea noastră poate fi sigur că El nu ne va părăsi niciodată și nu ne va abandona și că va fi întotdeauna alături de noi. De ce să nu primim – și să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru – tot ceea ce a făcut Isus pentru noi, astfel încât dreptatea lui Dumnezeu, justiția Sa, să fie prietenul nostru și nu dușmanul nostru.
Aceasta este vestea bună: dreptatea lui Dumnezeu îi eliberează pe cei care se încred în El și nu în ei înșiși. Trăiește astăzi conform acestei credințe si vei fi salvat.
