Pilda bunului samaritean: ce ne învață această istorie

Views: 53

Pilda bunului samaritean este una dintre cele mai cunoscute pilde ale lui Iisus. Din ea învățăm importanța de a avea o inimă atât de plină de iubire și milă încât, atunci când cineva are nevoie, să nu ne uităm la rasa, religia sau clasa socială a acestuia. Dragostea ne va determina să acționăm și vom iubi acea persoană ca pe noi înșine.

Să ne uităm la ceea ce spune pilda.

Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”
El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
„Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.”
Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”
Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.
Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.
Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.
S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.
A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.”
Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?”
„Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus. (Luca 10:25-37)

Concluzia pildei

Pilda bunului samaritean a fost răspunsul lui Iisus la un învățător al legii care l-a întrebat cine este aproapele său. În loc să-i dea răspunsul, Isus i-a spus povestea pentru ca el să reflecteze și să o descopere singur.

Un om mergea pe un drum și niște tâlhari l-au jefuit, luându-i tot ce avea. L-au rănit atât de rău încât l-au lăsat pe jumătate mort în mijlocul drumului. Pe drum mai treceau alți trei oameni. Mai întâi, un preot care l-a văzut pe omul căzut la pământ, l-a ignorat și și-a continuat drumul. În al doilea rând, a trecut pe acolo un levit. Leviții, ca și preoții, lucrau în templu. Ar fi fost logic ca unul dintre ei să se oprească. Dar nu, levitul și-a continuat și el drumul fără să-l ajute pe om.

A treia persoană care a trecut pe lângă el a fost un samaritean. Samaritenii și evreii aveau o anumită rivalitate. Samaritenii erau considerați inferiori și eretici. Cu toate acestea, samariteanul a simțit milă pentru omul întins pe drum. S-a oprit să-l ajute, i-a bandajat rănile și l-a dus într-un loc unde l-a îngrijit. Înainte de a-și continua drumul, a lăsat destui bani pentru ca altcineva să îngrijească de omul rănit.

Isus l-a întrebat pe învățătorul de lege care dintre cei trei s-a dovedit a fi vecinul omului rănit. “Cel care a avut milă de el”, a fost răspunsul său. Iar Isus l-a încurajat să facă la fel, să arate milă față de aproapele său.

¿Ce ne învață această parabolă?

Din această parabolă învățăm importanța de a-i iubi și de a arăta milă față de ceilalți, oricine ar fi ei. Marea poruncă de a-l iubi pe Dumnezeu cu toată ființa noastră și pe aproapele nostru ca pe noi înșine este una care duce la acțiune: trebuie practicată! O iubire care nu se exprimă în mod concret nu este o iubire adevărată, ci o emoție.

Dumnezeu însuși și-a exprimat dragostea pentru noi prin acțiune. L-a trimis pe Isus pentru ca, prin el, să putem avea iertarea păcatelor noastre și viața veșnică.

Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (1 Ioan 4:9-10)

Dragostea care vine de la Dumnezeu este lipsită de prejudecăți. Ea nu ține cont de rasă, sex, statut social sau orice altceva atunci când decide să acționeze sau să nu acționeze. Este o iubire care trece peste toate barierele pe care noi, oamenii, le putem ridica, pentru a ajunge la toți. Samariteanul nu avea nicio obligație de a-l ajuta pe evreul care zăcea pe drum. Dar compasiunea lui era mai mare decât orice prejudecată. Și așa ar trebui să fie. Să ne ajutăm aproapele, să îi iubim în mod practic pe cei aflați în nevoie. ¡Să arătăm dragostea lui Dumnezeu!